Ion Bogdan Lefter nu a publicat până acum nici o carte semnificativă de critică literară. în schimb şi-a creat o faimă de expert în literatură, ca membru în tot felul de comitete şi comiţii.

Fără îndoială că el are unele dintre calităţile unui expert. Este informat, ştie să-şi argumenteze opţiunile, într-un stil avocăţesc, şi foloseşte o retorică a justeţii care instaurează într-o discuţie calmul şi încrederea (deşi este, ca şi "corectitudinea politică", o formă discretă de teroare ideologică). îi lipseşte, însă, lui Ion Bogdan Lefter acel devotament faţă de literatură care asigură judecăţilor un anumit grad de obiectivitate.

Pentru Ion Bogdan Lefter nu literatura este importantă, ci gruparea literară din care face el parte (este vorba de câţiva scriitori împreună cu care s-a afirmat acum douăzeci de ani şi de alţi câţiva mai tineri, printre care o rudă foarte apropiată). Ca să aducă această grupare în prim-plan, specialistul fără cărţi s-a mobilizat într-un mod impresionant. Dincolo de aparenţa civilizată a atitudinii sale, există un fanatism rar întâlnit în viaţa noastră literară, un fanatism care generează spirit organizatoric şi eficienţă în lupta cu ceilalţi.

Ion Bogdan Lefter şi-a instituţionalizat solidaritatea tribală cu grupul său literar, a recurs la mijloace moderne, de inspiraţie occidentală, pentru a-şi promova exclusivismul visceral. El este preşedintele unei asociaţii de scriitori autointitulată ostentativ şi provocator Asociaţia Scriitorilor Profesionişti din România (ASPRO), ca şi cum Uniunea Scriitorilor din România n-ar fi o organizaţie a scriitorilor profesionişti. El este directorul unei reviste de curând înfiinţate, Observator cultural, în paginile căreia se duce o adevărată campanie împotriva revistei România literară. El este autorul (iar uneori coautorul) unor pliante - traduse în engleză - care prezintă tendenţios