Grădina casei modelează caractere, însufleţeşte stări de spirit pozitive, oferă cadrul potrivit pentru a forma cei şapte ani de-acasă. Fiind o extindere a spaţiului locuit, diferă puţin de Grădina casei modelează caractere, însufleţeşte stări de spirit pozitive, oferă cadrul potrivit pentru a forma cei şapte ani de-acasă. Fiind o extindere a spaţiului locuit, diferă puţin de lumea controlată a casei, întrucât natura oferă, la rândul ei, preocupări continue, specifice fiecărui anotimp; copiii învaţă primele noţiuni de horticultură, de cum poate fi modelat peisajul în volum şi culoare. Este locul clar delimitat, unde copiii casei se retrag cu tovarăşii de joacă, însufleţind personaje de basm sau compunând moduri de socializare alături de copiii vecinilor. Este spaţiul unde se mai poate zăbovi puţin înainte de drumul către şcoală sau birou; grădina hrăneşte tihna după-amiezelor de duminică. Imaginile cu familia strânsă în jurul gramofonului, în mijlocul grădinii care îmbracă curtea, nu are nimic de-a face cu respirarea idilică a unei lumi dispărute şi greu de înţeles astăzi. Dispariţia grădinilor casei, din cauza exploziei demografice a cartierelor muncitoreşti, a determinat înlocuirea unui mod de viaţă, de socializare cu un altul. Vecinătatea imediată, restrânsă demografic, a fost înlocuită cu vecinătatea colectivă, numeroasă şi anonimă. De aceea, vecinii din bloc se ezită pe cât posibil, dispar rapid în lift neaşteptându-te, chiar dacă te afli la câteva clipe în urma lor. Vecinătatea apropiată, dar forţată de împrejurări sociale a creat un anonimat agresiv al colectivului faţă de individul altfel; povestea omului diferit faţă de omul care este majoritar în gusturi şi preocupări devine o problemă de supravieţuire cotidiană. Dispariţia spaţiului tranzitoriu dintre casă şi stradă, spaţiu cu un rol major în istoria familială şi socializarea familiei cu vecinătatea imedi