SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Cu unele cuvinte în uz n-o să am niciodată de a face, fiindcă nici oamenii care le întrebuinţează nu-s din lumea mea. Fiecare cu dicţionarul lui! Există însă cuvinte care ar fi să ajungă într-o bună zi şi în vorbirea mea. Sunt destul de sigur că n-o să se întâmple asta, întrucât am, ca orice om, nişte imunităţi de rezervă.
Vine bunăoară spre mine cuvântul “socializare”. Aşa vin spre noi şi cometele, ca să vâjâie un pic pe aproape şi apoi să se ducă pe un drum fără întoarcere.
Socializare e un cuvânt de fiţe, întocmai cuvântului fiţe. Conţine o mare doză de snobism popular. Nu devin snobi doar indivizii. Sunt şi naţii care fac epoci de snobism.
Într-o dimineaţă, o doamnă între două vârste, încă atrăgătoare şi cu predispoziţii târzii la alint şi luare de sine în seamă, îmi spune c-a petrecut un week-end la ţară,unde nu şi-a prea găsit locul. Ca să nu moară de plictiseală, îmi explică doamna, cu un surâs plin de ambiguităţi feminine, m-am socializat. Doamna nu consideră cu ironie noua ei cucerire lingvistică. E totuşi o cucerire. E piatra scumpă de la inel, care trebuia remarcată de un cunoscător.
Ultima oară, eu, cel care discută cu o doamnă cam snoabă despre socializare, m-am dus la ţară în urmă cu vreo trei ani. Era în preajma Anului Nou şi tot satul era socializat criţă. Eu nu beau decât vin roşu. Şi pe acela seara, rar de tot şi doar prin excepţie mai mult de un pahar. Am, se pare, şi o imunitate avansată la alcool. La ţară, la orice oră ieşeai pe uliţi, dădeai de socializaţi. O muiere, din mulţimea celor care obişnuiau să se socializeze mai ales la biserică, m-a întâmpinat cu o cană de buturugă sfinţită şi m-a privit întrebător. Ştiam ce aştepta să zic. Ceva de râs. De pildă, că-i motorină pentru bărbaţi. La cât era ea de socializată, orice aş fi spus conta ca un motiv de râs.
La prânz, am socializ
