Unii le spun nostalgici sau tovarăşi. Primarul Simionescu este mai elegant în exprimare şi îi numeşte "persoane care ţin cu dinţii de trecut". Pe de o parte, Simi nu se repede la vechii tovarăşi, atâta vreme cât la un moment dat au fost în acelaşi partid, ca să zic aşa.
Dar, pe de altă parte, acelaşi Simionescu nu simte nici o jenă sau un cârcel la picior când vine vorba să le dea cu democraţia în cap nostalgicilor. Cică populaţia trebuie să se obişnuiască cu ideea că un oraş este un organism viu, în continuă transformare şi să nu mai ţină cu dinţii de vişinul sau viţa-de-vie plantate acum 30 de ani în faţa curţii, pe domeniul public de altfel.
E logic şi de bun simţ ceea ce spune primarul, dar eu, unul, mă aşteptam să nu fie atât de dur cu clasa muncitoare care a ridicat atâtea fabrici şi uzine de pomană. Îl înţeleg pe Simi că el s-a acomodat mult mai uşor la ideea de capitalism (fie el şi sălbatic), dar este vorba, totuşi, despre munca unor oameni pentru care viţa de vie sau vişinii din faţa porţii sunt ca şi copiii lor.
Dacă era băiat isteţ, Simi le propunea un troc acceptabil oamenilor. De exemplu, toţi cei care deţin viţă de vie mai veche de 30 de ani să o dea la casat la primărie, iar în schimb să primească un butoi de vin de 50 de litri, exact ca la programul "Rabla", care a prins destul de bine la români.
Unii le spun nostalgici sau tovarăşi. Primarul Simionescu este mai elegant în exprimare şi îi numeşte "persoane care ţin cu dinţii de trecut". Pe de o parte, Simi nu se repede la vechii tovarăşi, atâta vreme cât la un moment dat au fost în acelaşi partid, ca să zic aşa.
Dar, pe de altă parte, acelaşi Simionescu nu simte nici o jenă sau un cârcel la picior când vine vorba să le dea cu democraţia în cap nostalgicilor. Cică populaţia trebuie să se obişnuiască cu ideea că un oraş este un organism viu, în continuă transfo
