Prima femeie-preşedinte a statului african Liberia, Ellen Johnson Sirleaf, descrie pentru ForeignPolicy.com situatia statului pe care îl conduce, cu accentul pus pe situatia energetică şi ajutorul extern în domeniu.

Diferenţa dintre o ţară dezvoltată şi o ţară saracă este, pentru câştigătoarea premiului Nobel pentru Pace în 2011, un punct de plecare în abordarea problemei. Se creează o diferenţă esenţială în mentalitatea colectivă, iar stilul de viaţă din Liberia este unul degradant, mai ales pentru fete şi femei. Este motivul pentru care aceasta a acceptat ajutorul acordat de preşedintele Statelor Unite care constă într-un proiect menit să dubleze cantitatea de energie folosită în Africa Sub-Sahariană prin proiectul `Power Africa`. Johnson Sirleaf salută acest proiect, argumentând că există un împrumut - suma fiind înapoiat în viitor - iar bazele proiectului sunt bineargumentate de ambele părţi - africană şi americană - proiectul bucurându-se atât de sprijinul Casei Albe, cât şi cel al Congresului american. Sumele de bani alocate transferării de megawaţi şi asistenţei directe sunt justificate de partea americanilor prin planul împotriva sărăciei, respectiv sărăciei energetice. De asemenea, alţi actori internaţionali intervin în mod pozitiv, precum ONU, Banca Internaţională şi Uniunea Europeană. Argumentele acesteia constau şi în observarea unei situaţii disperate deopotrivă pentru conducere şi cetăţenii liberieni. Aproape o cincime din populaţia planetei trăieşte fără acces la electricitate, iar cea mai mare parte a acestei populaţii trăieşte în Africa Sub-Sahariană. Deşi preşedinţii din regiune fac tot posibilul să redreseze situaţia statelor, acest lucru nu e de ajuns, ajutoarele externe fiind absolute necesare, iar energia electrică fiind un pilon al dezvoltarii durabile, spune Ellen Johnson Sirleaf pentru Foreign Policy. Asadar, preşedinta Liberiei, preo