Iar ideea remarcabilă a cărţii e tocmai să refacă îndelungata istorie a vieţii private pornind de la propria casă, luând camerele şi obiectele din ele pe rând şi arătându-ne în tot atâtea istorii savuroase cum au apărut ori cum au evoluat. Mai mult, cum pentru Bryson orice se întâmplă în lume începe din casele noastre şi sfârşeşte în ele, viaţa privată ajunge să prilejuiască delectabile excursuri în istoria mare. Astfel, baia oferă ocazia pentru o istorie a igienei, dormitorul pentru una a sexului, morţii sau somnului, bucătăria deopotrivă pentru o istorie a alimentaţiei şi a comerţului cu mirodenii. Anecdotica volumului, inclusiv detalii picante despre viaţa privată a unor personaje celebre, face lectura cu atât mai savuroasă.

Chiar şi acasă era cu totul obişnuit ca un servitor să doarmă la picioarele patului stăpânului, indiferent ce ar fi făcut acel stăpân în pat. Documentele arată clar că intendentul şi şambelanul regelui Henric al V-lea erau amândoi prezenţi atunci când acesta s-a culcat cu Catherine de Valois. Jurnalele lui Samuel Pepys arată că o servitoare dormea pe podeaua dormitorului lui şi al soţiei sale, şi că el o privea ca pe un fel de alarmă vie împotriva hoţilor. În astfel de circumstanţe, perdelele din jurul patului ofereau o oarecare intimitate şi de asemenea atenuau curenţii de aer, dar au ajuns să fie considerate tot mai mult drept depozite nesănătoase de praf şi insecte. Perdelele din jurul patului puteau constitui şi un risc de incendiu - un considerent deloc neimportant, în condiţiile în care totul în dormitor, de la rogojinile de papură de pe podea până la acoperişul de stuf de deasupra, era foarte inflamabil. Aproape toate cărţile despre gospodărie avertizau împotriva cititului la lumânare în pat, dar mulţi făceau asta oricum.

În una din lucrările sale, John Aubrey, istoricul din secolul al XVII-lea, relatează o anecdotă refer