E drept ca ofiterii de securitate sa fie lasati in pace in timp ce colaborationistii, multi in fapt ei insisi niste victime ai regimului comunist, sint luati la intrebari? Lavinia Sandru, vicepresedinta PIN, a relansat discutia colaborarii lui Corneliu Vadim Tudor cu Securitatea ceausista, lucru care mie mi se pare binevenit. Dupa cum stiti, CV Tudor a primit acum doi ani de la CNSAS, gratie votului dublu al lui Onisoru, presedintele de atunci al Consiliului - care a neutralizat astfel voturile lui Dinescu, Plesu, Patapievici si Secasiu -, certificat de constiinta curata. Asta in ciuda faptului ca revista de scirbavnica amintire Saptamina - in care se facea politie politica la lumina mare - exista in colectiile bibliotecilor. Sau in ciuda faptului ca atitia scriitori care au avut in vreun fel sau altul de suferit de pe urma atacurilor din aceasta publicatie traiesc si pot depune marturie… Ca invitata la emisiunea 100%, Sandru a fost luata insa la refec de Robert Turcescu, pe motiv ca ea a dat drept trufanda ceea ce era marfa invechita: o delatiune a lui CVT la curtea unui Aron Bordea, publicata deja in ziarul Ziua acum vreo doi ani. Bun, documentul nu era inedit si, deci, nici "tulburator", cum l-a prezentat Lavinia Sandru in promo-ul conferintei de presa tinute de curind. Dar daca nu e nou si nici "tulburator", documentul si-a pierdut oare valabilitatea? Eu cred ca nu, el tot o delatiune ramine, prin urmare rediscutarea dosarului autorului ei e necesara. Cu atit mai mult cu cit Vadim Tudor, cu cinismul lui caracteristic, vrea sa-i puna acum la colt pe altii - ca, de pilda, Basescu - pentru presupusul lor colaborationism, si cu atit mai mult cu cit vedem cu ochiul liber ca pe scena romaneasca lucrurile se complica: personaje cu angajament, dar fara delatiuni traumatizante, sint victimizate la singe, in timp ce personaje fara angajament, dar care au produs si produc,