O adolescentă în vârstă de 17 ani a supravieţuit unui accident aviatic în urma căruia mama sa şi-a pierdut viaţa, apoi a fost nevoită să lupte pentru supravieţuire în inima junglei. Fata a rămas în viaţă datorită tehnicilor de supravieţuire în care o iniţiaseră părinţii săi, oameni de ştiinţă.
În ficare an, Ajunul Crăciunului are pentru Julianne Koepcke o semnificaţie cu totul deosebită faţă de a celorlalţi oameni, povestea sa dramatică despre moarte şi supravieţuire, bucuria salvării şi tragismul pierderii celor dragi împletindu-se într-o poveste de-a dreptul halucinantă, care dă peste cap şi minţile cele mai limpezi.
Totul s-a petrecut în ziua de 24 decembrie a anului 1971, când Julianne avea doar 17 ani. Era doar o şcolăriţă, care mergea împreună cu mama sa în vacanţa de iarnă. Au plecat din capitala statului Peru, Lima, unde locuia, spre Pucallpa, însă avionul nu a mai ajuns niciodată la destinaţie. "Ne-am îmbarcat pe la ora 11 dimineaţa. Eu şi mama mea stăteam în penultimul rând. Eu la fereastră, ca întotdeauna, mama lângă mine, iar pe scaunul dinspre culoar stătea un om destul de gras. Mamei nu-i plăcea să zboare. Era ornitolog şi spunea că este nefiresc ca o pasăre de metal să se afle în aer", povesteşte Julianne pentru numărul pe octombrie al revistei Readers Digest, care va apărea în curând pe piaţă.
"Prima jumătate de oră a zborului a fost lipsită de evenimente deosebite. Ni s-au dat sandwich-uri şi băuturi, iar zece minute mai târziu însoţitorii de zbor au început să adune toate recipeintele, spunându-ne că vom zbura printr-o furturnă de proporţii. Dintr-o dată ziua s-a transformat în noapte şi fulgerele au început să lovească în toate direcţiile. Tăvile au început să zboare prin aeronavă, pasagerii au început să strige şi să plângă. Sperăm să fie ok, mi-a spus mama. În schimb, pe aripa din dreapta am văzut o lumină albă, or