Criza sistemului financiar occidental si masurile anti-criza luate de guvernele american, britanic sau, mai nou, belgian care, in general, constau in nationalizarea sau utilizarea unor sume substantiale de la buget pentru salvarea institutiilor aflate in dificultate, au permis unor analisti sa se intrebe daca nu cumva a sunat ceasul capitalismului si al pietei libere. Daca pana si America, patria capitalismului pur – ni se spune cu satisfactie rautacioasa –, a recurs la ceea ce comisarul european pentru afaceri economice si monetare, socialistul Joaquin Almunia a numit "socialism financiar" – interventia de urgenta a guvernului – inseamna ca ceva e putred in patria pietei libere. In viziunea lor esecul pietei, asa dominata cum este de lacomia si iresponsabilitatea "rechinilor", demonstreaza nu numai ca piata trebuie reglementata drastic dar chiar ca interventia statului este absolut necesara. Marxistii pretind ca interventia statului este necesara pentru a elimina dezechilibrele "inerente" pietei si "modului de productie capitalist", altii, precum presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy, cer imperios interventia statului in economie pentru a salva capitalismul de el insusi. "Ideea unei piete atotputernice fara nici un fel de reguli si fara interventie politica este o nebunie", a proclamat Sarkozy saptamana trecuta la Toulon. Oricum ar fi, "reglementare" si "stat" sunt cele mai utilizate cuvinte in ultimele doua saptamani. Din fericire, nici unul dintre ele nu reprezinta solutia. Din nefericire, majoritatea politicienilor si analistilor considera ca acestea sunt singurele solutii.
In primul rand, a vorbi despre o "piata fara reguli" este, in sine, un nonsens. Piata nu este o entitate malefica, nici o jungla: piata este o multime de tranzactii, un numar de contracte realizate in temeiul unor reguli. Piata libera nu inseamna, asadar, un soi de anarhie cum