Lunea e – o ştie tot omul – ziua poruncită de Dumnezeu Eternei Maşinării Săptămînale să-i înghiontească pe muritori să se ducă la serviciu. De aceea, în România cel puţin, cu excepţia tîrfelor de lux şi a guriştilor de nunţi, cărora le-a fost lăsată de la Dumnezeu prima zi a săptămînii ca zi de odihnă, după duminică, ultima zi, ca timp de lucru, luni dimineață, toată lumea se află la serviciu.

Secretarele ciripesc despre cum au petrecut weekendul, hingherii pornesc în căutarea cîinilor fără stăpîn, foşti pînă nu demult maidanezi, lucrătorii de la Gaz înfig pikamerele în asfaltul muncipialităţii, iar dentiştii, frezele în dantura clientului.

Şefii – uitasem şefii !– iau loc la birourile luxoase, fericiţi că au pe cine muştrului după două zile în care pe ei i-au muştruluit nevestele sau – şi mai rău – amantele.

Într-un singur birou din ţară, luni, 14 octombrie 201, toată ziua a cîntat cucuveaua singurătăţii, în timp ce pe masa de lucru dosarele au crescut de la o oră la alta, ca zăpada în Bucureşti cînd autorităţile au fost din nou luate prin surprindere.

Biroul în care salariatul n-a fost prezent luni, la serviciu, e cel al premierului României: Victor Viorel Ponta.

Ce făcea ditamai premierul României în timp ce ţara şi nu numai, dar și Europa, Mapamondul, se aşteptau să fie la serviciu?

Păi, premierul României se închina la moaştele Sfintei Parascheva, hăt departe la Iaşi.

Cînd am citit despre pricina absenţei lui Victor Ponta de la serviciu, mi-am zis că sînt un lăudăros susţinînd că am văzut multe pe lumea asta.

Ei, uite că n-am văzut ditamai şeful Guvernului, poate cel mai ocupat om din ţara asta, aflat la Iaşi toată ziua de luni, departe de Bucureşti, pentru a se închina la Sfintele Moaşte!

Are domnul premier o suferinţă ascunsă, pe care a simţit nevoia să i-o şoptească Sfintei din raclă la ureche? – m-am întrebat, afl