Dubai era menit să fie un Shangri-La al Orientului Mijlociu, un monument strălucitor în onoarea spiritului antreprenorial al companiilor arabe şi al capitalismului Occidental. Dar odată cu venirea vremurilor dificile în oraşul care a răsărit din deşert, o poveste terifiantă iese la suprafaţă. Imaginea zâmbitoare a şeicului Mohammed, conducătorul absolut al Dubaiului, se reflectă asupra creaţiei sale. Imaginea sa se regăseşte pe aproape fiecare clădire, printre cunoscutele reclamele ale lui Ronald McDonald şi ale Colonelului Sanders. Şeicul a vândut lumii imaginea unui oraş arab cu 1.001 de lumini, fiind un Shangri-La al Orientului Mijlociu, izolat de furtunile de praf care mătură regiunea. Dar zâmbetul de pe zgărie-nori a dispărut. Macaralele omniprezente s-au oprit, rămânând numeroase clădiri pe jumătate construite. Un exemplu este hotelul Atlantis, amplasat pe propria insulă artificială, un castel-gigant de culoare roz construit în 1.000 de zile cu suma de 1,5 miliarde de dolari. Hotelul este des inundat de ploi, apa scugându-se prin plafoane, în timp ce dalele cad de pe acoperiş. Acesta este un oraş construit din nimic în doar câteva decenii pe credite, suprimare şi sclavie. Neverland-ul a fost construit pe un „niciodată-niciodată“, iar acum crăpăturile au început să iasă la suprafaţă, oraşul arătând din ce în ce mai asemănător cu Manhattanul. Un Disney Land pentru adulţi Într-una din parcările unui hotel faimos din Dubai, reporterul publicaţiei „The Independent“ a găsit-o pe Karen Andrews, o femeie slabă pe faţă căreia se citeşte o expresie a unui om care a pierdut totul. Andrews locuieşte în maşina sa de mai bine de câteva luni, în parcarea unui hotel şi nu se gândea niciodată ca va ajunge aici. Andrews a venit din Canada în Dubai, atunci când soţul ei a primit o slujbă la o faimoasă companie multinaţională. „Când mi-a spus de Dubai, i-am spus direct că nu o