Orice turist care vine la Paris îşi începe de obicei vizita cu cinci sau şase obiective extrem de celebre: Catedrala Notre-Dame, Turnul Eiffel, Muzeul Luvru, colina Montmartre cu pictorii ei din Place de Tertre, Bulevardul Champs-Elysées... Încântaţi de ceea ce văd, vrăjiţi de oraşul Paris, îmbătaţi de atâta artă şi aromonie, de atâta istorie şi cultură, turiştii scot cu uşurinţă bănuţul din buzunar pentru a-şi cumpăra câte o amintire: câte o micuţă replică în metal al Turnului Eiffel sau, de ce nu, un mic tablou în ulei reprezentând colina Montmartre cu Biserica Sacre-Coeur în vârf.

Turistul pleacă apoi la el acasă, în Europa sau pe alte continente, şi-şi pune suvenirurile undeva pe o etajeră, le mai arată la prieteni, mai visează în faţa lor şi oftează întrebându-se "oare când o să mai apuc să mai merg pe la Paris?". Nimic anormal până aici. Cine nu vrea să-şi cumpere un suvenir dintr-o ţară străină, dintr-un oraş de care s-a îndrăgostit? Ce nu ştie însă turistul este că o bună parte din suvenirurile sale riscă să fie obiecte fabricate în... China.

Orice turist care se află pe colina Montmartre la Paris şi se îndrăgosteşte de câte o reproducere după un tablou de Utrillo sau de câte o mică pânză reprezentând cabaretul Le lapin agil, orice turist deci care face o astfel de achiziţie discută de obicei întâi şi întâi cu negustorul sau cu proprietarul magazinului. Care negustor sau proprietar jură cu mâna pe inimă că obiectul respectiv este sută la sută creaţia unui artist francez local continuator al spiritului impresionist şi al boemei artistice de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Numai după o anchetă serioasă şi numai după intervenţia unui specialist apare însă la lumină adevărul: multe dintre tablourile reprezentând străzile pitoreşti din Montmartre sunt făcute de pictori chinezi care nici n-au pus vreodată piciorul pe solul francez.