În definitiv şi la urma-urmei, ce mare sportiv a fost, bre, acest Cornel Muşat? A pocnit şi el doi cocalari care văzuseră prea multe filme cu Brusli, a mai pus la podea trei fraieri din Vidin într-o discotecă din Brăila şi, brusc, a devenit marele campion al Brăilei, fiind pus pe picior de egalitate cu Diana Mocanu.
Păi, Muşat ăsta nici să-i ducă gunoiul Dianei nu ar fi vrednic, pentru că are şi sacul menajer orgoliul lui.
Ceea ce mă enervează la Muşat şi nu cred că sunt singurul care simte o doză de repulsie faţă de acest personaj controversat, divorţat de ani buni de gramatica limbii române, este felul în care reuşeşte să se strecoare prin viaţă, să parvină, să se ghiftuiască fără să mişte un deget. Nu am nimic cu puturoşii şi nici cu trântorii, atâta vreme cât nu stau cocoţaţi pe un munte de bani publici şi îşi mănâncă de sub cur. Nu este absolut nimic în neregulă să nu îţi placă munca, să vrei să o arzi sictirit într-un Audi 8, din moment ce ai câştigat vreo 214 milioane de euro la loto sau eşti descendent al familiei Djuvara.
Problema este că Cornel Muşat nu este nici una, nici alta. Nu a câştigat la loto o sumă considerabilă, nu pentru că nu ar avea noroc, ci pentru că probabil încă se străduie să înveţe cum se scrie un bilet la loterie. Cât despre arborele lui genealogic, mai bine l-am ruga pe Mădălin Voicu să se intereseze, că sigur află mai multe înaintea noastră.
Faptul că Muşat câştigă 800 de milioane de lei vechi lunar (prin firma lui, Service Guard) de la Consiliul Judeţului lui Bunea Stancu nu este decât una din multele colive de care a beneficiat fostul karatist de cartier la viaţa lui de om de afaceri făcut la normă. Nici nu vreau să mă gândesc câte sute de milioane de lei a băgat Muşat la chiloţi pentru faptul că îşi trimitea gealaţii să bată femei gravide şi bătrâne în autobuze sau tramvaie.
Şi nu, eu nu cred că
