Recunosc: dl Constantin Simirad e simpatic foc. Eu unul as prefera insa sa fie mai putin simpatic, dar mai harnic. Vom asista la aceasta metamorfoza? O lege nescrisa (si nedreapta, as face adaos) arata ca intre vrednicia omului si imaginea lui "mediatica" nu e nici o relatie. In spatiul publicistic iesean avem cel putin doua exemple ascutite. Indraznesc a le numi astazi. Primul e intrupat estetic de doamna Camelia Gavrila, actualul viceprimar de Iasi. Am comentat acest exemplu stupefiant inca de acum opt-noua ani. Am realizat atunci ca doamna profesor Camelia Gavrila (care a publicat si extrem de ciudate carti pentru elevi) indeplineste, oriunde s-ar afla, kantian vorbind, o functie curat "reprezentativa" si citusi de putin una "constitutiva". E, figurat vorbind, ca eticheta pe sticlele de Coca Cola. Nu tine de sete, dar atrage unanim privirile. Cu toate acestea, presa ieseana a indragit-o spontan, inca din stravechimea secolelor, si a facut din suava dumisale faptura un soi de etalon al seriozitatii si vesniciei invatamintului regional. Cazul domniei sale, asupra caruia nu cutez a insista, acum si aici, va ramine, cel putin pentru susiscalitul, un mister insolubil. Ii poti cel mult da ocol, cu timiditate, nu-l poti patrunde niciodata. Cazul al doilea e si mai senzational (daca imi este permisa exprimarea). Intr-atit de senzational, incit, ori de cite ori meditez asupra lui, o sfiala fieasca imi cenzureaza cuvintele. Ma refer, desigur, la dl Constantin Simirad, "prietenul nostru". Prozator incomparabil, autor neobosit de schite cu substrat abisal-psihanalitic, in stilul inconfundabil al maestrului Emil Garleanu (ni se prezinta, de pilda, naiade ce fac baie in toata parsiva lor nuditate sub cascada, profesori vestejiti, care incearca a vulnera sufletul imaculat al elevelor, politicieni cu fire si minte de pitecantrop etc. etc.), ambasador sacrificat nemilos de regimul