S-au cunoscut în 1900, s-au îndrăgostit la prima vedere, însă povestea lor a durat doar 3 ani. Şi-au scris in repetate rânduri, iar el, poetul Octavian Goga o iubea ca ochii din cap. „Eu plâng atunci, căci tu-mi răsai în zare, A vremii noastre dreaptă muceniţă/ Copil blajin, cuminte prea devreme,/ Sfielnică, bălaie dăscăliţă“ scria la acea vreme Goga despre frumoasa profesoară.

Cea care i-a furat inima poetului era Aurelia Russu, o o dăscăliţă, de o frumuseţe rară. Erau doar 2 copii, când, pentru prima dată se întâlneau la o nuntă, în februarie 1900, moment în care poetul avea doar 19 ani, iar frumoasa dăscăliţă 18. Dragostea lor a durat trei ani, timp în care poetul i-a trimis nu mai puţin de 51 de scrisori frumoasei dăscăliţe.Pe lângă cuvintele frumoase adresate tinerei maramureşence, poetul scria în poemul „Dăscăliţa“ Ca strălucirea ochilor tăi limpezi/ Poveste nu-i mai jalnic povestită/ Tu eşti din leagăn soră cu sfiala, Pe buza ta n-a tremurat ispită“.

Idila celor doi avea să dureze doar 3 ani din cauza apartenenţelor religioase. După o perioadă petrecută la o mănăstire din Sibiu, frumoasa dăscăliţă revine în Bontăieni, unde avea să-şi petreacă tot restul vieţii. Aceasta nu s-a căsătorit niciodată, iar dragostea ei pentru Goga a rămas la fel de puternică. Se spune că ultimele sale cuvinte au fost „Goga, ia-mă la tine“. A murit la 93 de ani, iar acum după câteva decenii lumea încă îşi aminteşte de ea cu drag. „Ştiu povestea lor de la bunicul meu. Era o femeie frumoasă şi harnică. Nu era bărbat în sat să nu-şi dorească să-i fie alături, însă aceasta avea doar o iubire. Toată lumea o aprecia şi de aceea a rămas un simbul pentru noi“, a spus primarul comunei Şişeşti.

„Iar vântul spune crengilor plecate / Povestea ta, frumoasă domnişoară...“ sunt versurile ce stau gravate pe monumentul funerar al Aureliei Russu.

Dăs