Ambitios, realizatorul isi propune sa intrupeze o bucata din imaginatia etnic-unitara a romanilor intr-o comedie care, dincolo de ris (pe care il provoaca uneori cu adevarat), sa dea de gindit asupra fratiei. Un film despre o iluzie, un film slab despre o iluzie. Se poate foarte bine ca Nunta in Basarabia sa se bucure de succes la public. Are unele momente bune, altele foarte bune, cum e cadrul cu tatal recitind pina la capat propria poezie naiv-acrosanta despre ciinele familiei, proaspat decedat; sau dialogul dintre insuratei, scris bine uneori, adevarat, cu umor. Insurateii in sine sint simpatici. Venind direct „de pe bancile" de actorie ale UNATC, Vlad Logigan si Victoria Bobu se potrivesc; un ziarist i-ar putea intreba, si poate ca acest lucru s-a intimplat deja, daca sint, au de gind sau, dimpotriva, n-au de gind sa se casatoreasca si „in viata". Sinopsisul de pe net incepe asa: „Un tinar dirijor din Bucuresti si o pianista din Chisinau s-au casatorit recent in Romania. Cei doi sint nevoiti sa mai faca o nunta, de data asta in Basarabia, pentru ca din darul de la rudele miresei sa adune banii de avans pentru un apartament". E si un subiect cultural, legat de muzica simfonica! Da, pentru ca la inceputul filmului, tinerii valseaza un vals pe sine, in fata trenului stationat in noapte la granita, si danseaza bine, ca niste profesionisti ai sentimentului clasic. Chiar daca secventa joaca un rol poetico-metaforic, dezvelind influentele si nostalgiile estetice ale realizatorului, cel putin anunta clar, din capul locului, ce fel de film vom urmari: aha!, vom vedea un film de genul asta. Acompaniati de un fundal muzical kusturisesc care ne spune din nou ce vom vedea - filmul turistului roman, descoperind blind, patriarhal, Moldova naiva, ce trebuie batuta pe spate si povatuita), urmarim cele mai reprezentative cladiri ale Chisinaului in prezentarea unchesului moldovean.