Vineri, 22 februarie 2013, începe la Bucureşti Congresul PNL. Programată potrivit prevederilor statutare, reuniunea urmează să aleagă preşedintele formaţiunii şi membrii echipei care va conduce partidul în perioada următoare.

Teoretic, doar teoretic, pentru că, practic, partidele politice postdecembriste nu sar, în materie de formalism al Congreselor, peste şuşele numite Congresele PCR, reuniunea liberalilor ar trebui să discute, chiar controversat, alianţa cu PSD şi cu PC, identitatea partidului într-o Coaliţie de Stînga, dominată de social-democraţi, şansele programului PNL de a se regăsi în programul de guvernare.

Alegerea noii echipe de conducere, clarificările de identitate şi nu în ultimul rînd, esenţa Congresului, de reuniune crucială a unei formaţiuni aflate la Guvernare, ar trebui să facă din Congresul PNL evenimentul numărul unu al acestor zile.

Ei bine, o simplă, fugară privire aruncată asupra televiziunilor de ştiri, ziarelor, site-urilor dezvăluie un adevăr surprinzător.

Vedeta momentului nu e Congresul PNL, de peste cîteva zile, ci Congresul PDL, de peste o lună şi ceva.

Surclasarea reuniunii partidului de guvernămînt şi, într-un fel, a partidului care va da candidatul USL la Preşedinţie, de către reuniunea unui partid de Opoziţie, ieşit din alegeri ca de sub roţile unui tren, îşi are cauza, mai întîi, în lipsa de surprize a Congresului PNL. Cu toată zbaterea grupării Tăriceanu-Chiliman de provoca o dezbatere despre Statut şi, prin asta, un minim de interes public faţă de Congres, reuniunea PNL se anunţă mai previzibilă în desfăşurarea sa decît ultimele Congrese ale PCR.

Fireşte, Crin Antonescu nu va fi reales în uralele sălii, luate drept voturi.

Va fi însă reales fără nici o emoţie – asta e o axiomă.

Membrii C.C. şi chiar ai Comitetului Executiv se ştiau cu mult înainte de Congres, alegerea lor fiind o formalita