Chiar dacă discursul rostit de Barack Obama, pe 19 iunie, în faţa Porţii Brandenburg, din Berlin, era în primul rând un mesaj pentru germani, practic, fiecare european interesat de poziţia Statelor Unite, faţă de Bătrâna Europă, a înţeles ce indică, acum, busola de la Casa Albă.
Şi cred că românii dintre Prut şi Nistru au temeiuri să ridice fruntea din ţărâna deznădejdii, spre care şi-au înclinat capul ca urmare a ofensivei, din această primăvară, a serviciului de informaţii imperial răsăritean, ce a şi reuşit propulsarea, din eşalonul doi – cel obedient -, în prima linie a conducerii executive, a unor ex-cetăţeni sovietici, deveniţi brusc moldoveni, în ultimul sfert de veac, dornici, în discursul public, de un statut european, dar nu... via România.
Afirmaţia de mai sus este întărită chiar de mulţumirile pe care le-a adus Barack Obama, cancelarului Angela Merkel, pentru modul cum îşi conduce ţara, evoluând “de la un copil de la est, la liderul unei Germanii libere şi unite.”
O istorie care se poate repeta şi la est de Nistru.
Dar nu cu defetişti, negativişti, personaje politice care au avut funcţii importante, în Republica Moldova şi nu au făcut altceva decât să se plângă de forţa de influenţare a Moscovei, omiţând, cu bună ştiinţă, propria incapacitate de a fi la înălţimea încrederii acordate de conaţionalii lor.
În discursul său, la Berlin, Obama a afirmat că dacă acum el şi oficialii germani au stat de-a lungul liniei care a despărţit un oraş, asta arată un adevăr etern:
“Niciun perete nu poate sta împotriva dorinţei de justiţie, a aspiraţiilor de libertate, a aspiraţiilor de pace, care arde în inima umană.”
Niciun râu, ca Prutul, domnule preşedinte, al Statelor Unite!
Oaspetele american – motivat de căldura toridă şi de dorinţa de a avea un ton un pic mai informal – şi-a dat haina jos.
Deşi poate ar fi vrut