IN MEMORIA LUI VLADUT Am avut o lunga polemica cu o prietena despre fericire. Daca e cuantificabila, daca e aici, langa noi - aproape, sau un ideal de neatins, daca exista fericire deplina, daca exista o permanenta a fericirii sau fericirea este numai de moment...
Nu e vorba de filozofie ieftina, ci de constientizarea asteptarilor atunci cand te gandesti la fericire. A ta sau a altora.
Am ales momentul acesta pentru a vorbi despre fericire pentru ca se apropie grabit sarbatorile de iarna de care nu poti sa te bucuri, pe care nu poti sa le simti ca atare, daca nu esti pregatit sa fii fericit. Intotdeauna am savurat fiecare moment care ma apropia de Craciun. Nebunia, forfota, aglomeratia, euforia dinaintea Sarbatorilor de iarna (mai putin lipsa locurilor de parcare) ma faceau sa traiesc cu maximum de bucurie fiecare clipa. Pentru mine si asta inseamna fericire. Iar explicatia e cat se poate de simpla: inainte de sarbatori te gandesti intens la cei de langa tine. Te gandesti la ei mult mai mult decat in orice alta perioada din an. Pentru ca iti doresti sa identifici cadoul cel mai potrivit pentru ei, pentru ca vrei sa le faci o bucurie cat de mica. Iar asta, de multe ori fara sa o constientizezi, te face fericit.
Stand de vorba cu oamenii din jurul meu am fost curioasa ce inseamna si pentru ei "fericirea". Am vrut sa aflu daca acest sentiment are valente comune.
Dupa cum ma asteptam, exista cel putin un numi- tor comun pentru fericire - daruirea.
*
Ma indreptam catre aniversarea cuiva si m-am oprit la o taraba de flori. Am cumparat un buchet de trandafiri - cam scumpi ce-i drept - dar frumosi. Pe drum am observat o femeie care, trecand pe langa mine, parca sorbea din ochi buchetul. Nu am putut sa nu i-l dau. Am fost rasplatit cu incantarea care i s-a asezat pe chip femeii si prin felul in care mi-a spus: "multumesc". Am trait un momen