Cand sunt taiati copacii emblematici ai Iasului, comunicarea edililor cu iesenii este esentiala. De aceasta data a lipsit cu desavarsire. Ca Iasul a devenit un imens santier deja nu mai este o stire. Ca soferii isi cauta zilnic noi trasee de deplasare prin oras pentru a ocoli intersectiile blocate peste noapte, la fel. Vartejurile de praf si nisip ridicate la fiecare pala de vant au devenit si ele un loc comun intr-un oras toropit de canicula. Iesenii s-au obisnuit sa nu fie bagati in seama la luarea deciziilor, abordand o resemnare mioritica si mergand pe ideea eminesciana ca "ce e scris si pentru noi / bucurosi le-om duce toate". Sfarsitul saptamanii ce abia a trecut a fost insa surprinzator din punctul acesta de vedere. Miercuri au fost taiati cativa tei de pe Stefan cel Mare. Nu a fost prima data cand s-a facut asa ceva si nu exista, teoretic, niciun motiv pentru ce a urmat. Ca niciodata, iesenii au reactionat. Putine voci s-au auzit, altfel decat in surdina, pe durata anilor de "toaletare" cu drujba a teilor din Copou, Centru sau de aiurea. Nu s-a auzit nimic, decat poate un oftat atunci cand castanii de pe strada Oastei s-au uscat in picioare de atatea toaletari. Argumentul "sunt batrani, trebuie taiati" a tinut mereu, chiar daca la Visani, Castanul Unirii, mult mai batran decat cei din Copou, isi duce linistit traiul fara sa-i treaca prin minte cuiva ca ar pune in pericol pe careva. De aceasta data, insa, arbitrariul a fost evident, ca si nepasarea, cel putin din punct de vedere al comunicarii, fata de iesenii care vor sa se plimbe la umbra pe actuala promenada a Iasului sau sa miroase florile de tei. In Copoul verde, umbra a devenit un lux. Cuza-Voda este strajuita, chiar la intrarea din Targu Cucu, de schelete de tei, frumosi pana de curand. Iesind de la Filarmonica, privirea se opreste intr-un stejar cu o coroana bogata ce umbreste bustul generalului Berthe