Ce semnificaţie are decizia preşedintelui Traian Băsescu de a-l instala ca şef al spionajului românesc pe Teodor Meleşcanu? În definitiv, despre Meleşcanu a avut, în trecut, numai cuvinte rele. Într-o zi l-a făcut chiar măgar. Pe ce căi a ajuns şeful statului la concluzia că acest politician liberal, pe care l-a hulit atâta vreme, are calităţile necesare pentru a deţine o funcţie atât de importantă? Eu nu pun în discuţie socotelile politice, care pot fi extrem de cinice, la capătul cărora Traian Băsescu a luat decizia respectivă. O fac alţii. Pe mine mă interesează doar, cel puţin de această dată, să văd cât de morală sau cât de imorală este opţiunea sa. Atunci când cineva îşi şterge cu cârpa scuipatul, urina sau fecalele, se spune că a făcut curăţenie. Spre deosebire de situaţia în care o persoană, în loc să şteargă ceea ce este de stres, linge. Da cu limba. Când cineva îşi linge propriul rahat, el se numeşte scatofag. Dacă o face din motive politice, este un scatofag politic. Dacă o face suficient de des, nu mai este un scatofag de rând, ci devine marele scatofag. Cam prin acest proces a trecut domnul Traian Băsescu. Preşedintele nostru. Întâiul om în stat. A devenit marele scatofag.
Câtă onoare sau câtă lipsă de onoare trebuie să ai, pentru că, după ce ţi-ai porcăit în fel şi chip un adversar politic, să-l iei în braţe, să-l săruţi, să-i lingi scuipatul, pe care i l-ai plasat pe ambii obraji, să-l declari imaculat şi să ţi-l iei aliat? Domnul Traian Băsescu, între toţi politicienii, cel puţin cei pe care i-am văzut până acum în ultimii 20 de ani, a devenit un artist al unor asemenea operaţii. Ultimul exemplu este cazul Teodor Meleşcanu. Un om pe care ditamai preşedintele României l-a făcut, în repetate rânduri, albie de porci. Şi pe care acum, pe neaşteptate, încercând să aplice o nouă lovitură USL, dar şi să-şi spele imaginea e
