Guvernarea rămâne cel mai bun contraexemplu, pentru orice.

Fără focuri de artificii, doar cu puţină pâine în loc de circ, guvernul USL a marcat un an calendaristic de la abandonarea politicii de opoziţie distructivă. Preluarea puterii, anul trecut, pe 7 mai, a debutat - vă amintiţi? - cu scandalul plagiatului tezei de doctorat a premierului. Plagiatul e în vigoare şi astăzi, e antologic deja, doar că a trecut în plan secund. Scandalul a fost înlocuit cu altul, având un protagonist tot de la vârful PSD, partidul fiind nevoit să asiste la punerea în aplicare a unei sentinţe judecătoreşti istorice. Cu dragă inimă ar fi ignorat partidul sentinţa aceea privativă de libertate, soluţii se găseau, dar nesuferiţii de europeni stăteau cu ochii ţintă pe noul regim de la Bucureşti şi pe evenimentele din România. Nici până astăzi nu a plătit vreun politician pentru “curajul” de a se fi opus executării sentinţei administrate lui Năstase, dar Băsescu urma să fie cel sacrificat. De fapt, nici el, ci oamenii obişnuiţi în buzunarele cărora supuşii devotaţi ai lui Ponta şi ai lui Antonescu au băgat mâinile adânc ca să facă rost de bani pentru organizarea referendumului şi pentru plata celor plimbaţi pe la mai multe secţii de vot ca să voteze de câte ori pot. După referendumul ratat pe bani publici - eşec pentru care iarăşi n-a fost făcut responsabil nimeni din USL - au urmat lunile de campanie electorală, neproductive decât verbal, dar de pe urma cărora s-a născut cel mai mare şi mai ineficient legislativ al ţării. Aşadar, USL guvernează efectiv abia din acest an. Bâlbâielile de anul trecut au făcut ca revenirea economică să se amâne, creşterea PIB fiind subunitară, de aproape patru ori mai mică decât în 2011 (2,5%), când Boc lupta pe două fronturi - cu efectele recesiunii şi cu cea mai distructivă opoziţie din 1990 încoace.

Dar chiar şi aşa, marile realizări ale