Peter Sloterdijk
Eurotaoism. Contributii la o critica
a cineticii politice,
Traducere de Alexandru Suter, Editura Idea Design&rint,
Cluj, 2004, 160 p.
Tradusa la noi anul trecut, exceptionala carte din 1989 a lui Sloterdijk despre esecul utopiei cinetice a modernitatii Vestului supune atentiei un simptom al intelighentiei europene, supratitrat ca „eurotaoism“. Valabil mai degraba ca pretext pentru scenariul critic, asa-numitul „asianism“ – cultul pentru intelepciunea Asiei vechi, reprezinta un fenomen a carui anvergura apare dintru inceput exagerata si a carui circumscriere este incorecta. Nu poate fi in nici un caz vorba de apelul direct si programat la „antichitatea asiatica“, iar a socoti ca i se acorda acesteia statutul de element esential convertibil de catre intelighentia Vestului pentru o „renastere culturala“ este, credem, prea mult.
Pentru acest apel la gindirea asiatica „moale“, ca loc al unei noi utopii care s-o contracareze pe cea scientista, mai potrivita pare interpretarea de alternativa la moda (deja cazuta in desuetudine). Aduse in prezent si puse sub semn nou, gindirea veche a Chinei si a Japoniei (zona Indiei n-ar trebui inclusa, nici ca grad de alteritate, nici ca noutate a ofertei) se dovedeste bogata in resurse pentru rezolvarea problemelor Vestului care si-a epuizat toate posibilitatile de autocunoastere. Fatalei noastre instrainari de sine prin modernitate i-ar fi deci de folos o exotopie si mai puternica, prin care sa fie posibila revenirea la sine. O confruntare a privirii noi, insetate de viteza, cu modul vechi de abordare rabdatoare a omului si a menirii sale in lume s-ar solda astfel cu o „cunoastere eronata“ a sursei, dar revigoratoare pentru utilizator. Si ar putea avea poate si efect de incetinire a lacomiei cinetice, de ragaz necesar cel putin pentru un nou tip de avint recesiv, aido
