Reticentă faţă de sancţiunile împotriva Iranului, China a acceptat în final să se alăture negocierilor. în această privinţă. Dar este Beijingul dispus să-şi sacrifice interesele economice, Iranul fiind o vastă piaţă pentru produsele sale şi o sursă indispensabilă de petrol?, se întreabă ziarul elveţian Le Temps, citat de Agerpres.
Beijingul este în prezent principalul partener comercial al Teheranului. Cu schimburi în valoare de 21,2 de miliarde de dolari, faţă de numai 14,4 cu trei ani mai devreme, China a detronat în 2009 Germania, primul partener al Iranului din ultimii douăzeci de ani. Potrivit presei, societăţile chineze au furnizat, în cursul anului trecut, 13% din importurile directe ale Iranului - echivalentul a 8 miliarde de dolari - şi tot atâta din importurile indirecte prin Emiratele Arabe Unite.
Deşi Beijingul a acceptat într-un final, săptămâna trecută, să se alăture discuţiilor din cadrul grupului '5+1' - China, SUA, Marea Britanie, Franţa, Rusia plus Germania - privind înăsprirea sancţiunilor împotriva Iranului, chinezii nu par pregătiţi să-şi facă un duşman din Iran. 'Ei profită de actualul statu quo şi nu sunt grăbiţi să schimbe situaţia', spune specialistul în problemele Iranului, Clément Therme, de la Institutul universitar de înalte studii internaţionale (IUHEI) din Geneva.
Beijingul are în Iran o piaţă ideală pentru exporturi, iar Teheranul reprezintă o importantă sursă pentru necesarul său din ce în ce mai mare de energie. Profitând de plecarea marilor consorţii (Total, Shell, ENI) Beijingul şi-a multiplicat noi contracte în domeniul gazului şi petrolului. Într-un interval de cinci ani, chinezii s-au angajat în nu mai puţin de zece proiecte. CNPC/PetroChina s-a implicat în 2009 în două proiecte petroliere în provincia Khuzistan. De asemenea, compania petrolieră chineză va înlocui Total în Golf, în exploatarea zăcământului de
