Poate este mult spus, că am boală. Sunt puţin invidios. Din generaţia mea cam cei mai fraieri s-au făcut ofiţeri şi subofiţeri. Ăia care nu intrau la facultate. Cei care au intrat în miliţie sau, am exemple mai puţine, în securitate, au fost şi sunt şmecheri. La ei nu fac nici o referire.
Militarii, cei din generaţia mea, şi-au petrecut viaţa prin şedinţe de partid şi pe la strânsul recoltei. Au trăit tot timpul bine, beneficiind de toate avantajele posibile şi imposibile, care existau şi există în România.
Chiar dacă au fost puţin şi pentru cam un an ciuntite, pensiile lor au fost tot timpul mari. În acest ziar am scris, la începutul lunii ianuarie, cum am surprins pensionarii militari cârând cantităţi impresionante de medicamente de la unele farmacii “agreate” din Bucureşti. “Bolnavii” care aveau buzele uscate şi cearcăne vineţii sub ochi, după cheful de revelion se speteau cu sacoşele pline cu medicamente.
Pot fi acuzat de subiectivism , dar noi profesorii suntem ca vai de noi! Nici salarii mari, nici pensii, nici alte avantaje. După părerea mea (poate subiectivă) noi facem ceva, militarii nu prea!
Am remarcat şi eu că armata noastră s-a modernizat, că participăm cu succes la tot felul de lupte, alături de aliaţii noştri. Eu nu îmi permit să îi judec pe ofiţerii tineri de astăzi. Ei îşi riscă viaţa şi merită un statut aparte. Dar naftalinele care mai fac şi scandal pe la toate televiziunile, vor şi mai mulţi bani, vor şi pensie mai devreme, ei nu au făcut nimic din punctual meu de vedere. Au stat prin şedinţe şi s-au făcut tot timpul că au treabă.