Cu toţii ştim că protecţia solară este foarte importantă, mai ales împotriva distrugerii pielii şi împotriva cancerului. Loţiunile de plajă au evoluat mult, de la pastă la creme şi sprayuri şi, poate, pe viitor, ne vom putea proteja de efectele soarelui cu o singură pilulă. Până atunci, să aflăm câte ceva despre loţiunile contra razelor solare.

Primele creme

În afară de umbrele şi pălării, culturile antice foloseau o varietate de creme făcute din extracte de plante pentru a se proteja de razele soarelui. Aceste creme aveau ca ingrediente uleiuri din orez, fier, lut şi gudron, notează „Huffington Post“.

În anii 1910, loţiunile erau făcute din extract de castane, iar în anii '30 s-a fabricat loţiunea uleioasă, mult mai uşor de aplicat pe piele. Una dintre cele mai mari descoperiri în acest domeniu a fost tranziţia de la pasta albă de la începuturi la crema aproape invizibilă. Cu ajutorul nanotehnologiei, ingredientele ca dioxidul de titaniu sunt transformate în particule mici, invizibile.

Cum funcţionează

Loţiunile de plajă pot fi făcute din două tipuri de ingrediente: particule anorganice (cum ar fi dioxidul de titaniu sau oxidul de zinc) sau componente organice (ca extractele de plante). Particulele din loţiuni oferă protecţie împotriva razelor ultraviolete (UV), blocând sau reflectând lumina soarelui. Compuşii organici absorb razele UV şi le degajează energia sub formă de căldură, oferind o protecţie chimică.

Multe dintre loţiunile moderne combină ambele ingrediente: şi cele organice şi cele anorganice. Conceptul de „factor de protecţie solară“ (SPF) a fost introdus în anii '60. SPF semnalează cât timp este protejată pielea. Doctorii recomandă factor de protecţie 15 sau 30. Un factor mai mare de 30 nu va oferi o protecţie mai îndelungată, mai ales că loţiunea se va spăla sau va fi absorbită după