Dacă mai era necesară o dovadă că fotbalul reprezintă o afacere, iată cazul Beckham: L’Equipe magazine de sâmbăta trecută îi consacră un întreg dosar.
Ceea ce trebuie spus din capul locului este că britanicul de 34 de ani este, fără nicio umbră de îndoială, un mai bun om de afaceri decât fotbalist. Nimeni nu-i neagă precizia şutului de la 30 de metri ori calitatea de pasator. În fotbal există însă jucători care-i sunt superiori. Lista lor e prea lungă ca s-o dau aici. În ce priveşte afacerile, Beckham rămâne neîntrecut.
În 2008, anul în care a dispărut din fotbalul european ca să joace la LA Galaxy, o modestă echipă nord-americană, Beckham se afla pe primul loc în materie de câştiguri, peste Ronaldinho şi Messi. Cu 127 de milioane de euro, el îşi triplează averea din 2000, când cariera lui de om de afaceri a depăşit-o pe aceea sportivă. E adevărat că suma reprezintă averea cumulată cu a Victoriei, soţia lui, dar e tot aşa de adevărat că mariajul cu Victoria a fost el însuşi o investiţie.
E absolut uluitor de unde îi vin banii lui Beckham. Lăsând la o parte contractele fotbalistului, cele ale afaceristului alcătuiesc un buchet eterogen de firme glorioase: Adidas, Motorola, Armani, Coty, Sharpe, Gillette, Pepsi. Când te gândeşti că a început în 1997 cu gelul de păr Brylcream! Are şi o firmă, Footwork Productions. Iar la Manchester şi la Real a cules prin vânzări de tricouri pentru cele două cluburi milioane de lire sterline şi de euro.
Cu procente importante destinate propriului buzunar. Până şi recent, când, angajat pentru o duzină de meciuri de AC Milan, prezenţa lui a fost anunţată la turneul din Dubai, organizatorii au renegociat în sus contractul ca să se asigure că Beckham va juca. Surpriza înrolării lui la Milan pentru numai 100.000 de euro pe lună (plus alte câştiguri din reclame etc.) în loc de cei peste 4 m
