Pe 24 noiembrie 1996 dispărea marele atacant şi dublu golgheter al României, Titus Ozon. A fost unul dintre cei mai mari dinamovişti şi rapidişti ai anilor '50-'60.

Cel supranumit "Nas" s-a născut pe data de 14 mai 1927, la Bucureşti, în cartierul Obor. Atacantul a jucat în prima divizie 270 de meciuri şi a marcat 158 de goluri, totodată fiind renumit pentru driblingurile de excepţie şi execuţiile extrem de precise. Dacă facem un calcul simplu putem observa că Ozon a avut o medie de 0.58 goluri pe meci! Pentru echipa naţională a jucat 22 de meciuri şi a înscris de 7 ori. Tot în tricoul primei selecţionate a participat la Jocurile Olimpice din 1952.

A început la Unirea Tricolor

Elev al maestrului Ştefan Cîrjan, a început să joace la Unirea Tricolor de la vîrsta de 10 ani. De la Unirea s-a mutat la Jiul Petroşani, unde nu a putut fi însă legitimat, deoarece echipa a fost preluată de Ministerul de Interne, astfel fiind acontat de noua echipă înfiinţată în 1948, Dinamo Bucureşti. La echipa "cîinilor" a evoluat în două mandate (1948-1950 şi 1952-1954). A mai jucat la Dinamo Braşov, Progresul Bucureşti şi Rapid Bucureşti. Cele două titluri de golgheter au fost obţinute în tricoul formaţiei din Ştefan cel Mare. Prima dată în 1952, cu 17 reuşite, a doua oară în 1953, cu 13 goluri. Cariera de jucător a încheiat-o la Rapid, pentru care a marcat 33 de goluri în 79 de partide.

Deportat în Deltă

Majoritatea poveştilor despre Ozon care au circulat de-a lungul timpului prezintă un fotbalist chinuit permanent de Ministerul de Interne. Din cauza capriciilor comuniste, Titus a făcut zile de arest la o unitate militară şi chiar a fost deportat în Deltă, la tăiat de stuf!

Fiind ales într-o selecţionată a primei ligi naţionale, pleacă într-un turneu în URSS, unde joacă două meciuri, marcînd în ambele. La plecare, sovieticii le oferă românilor