Aparuta la finele unei miscari literare altadata innoitoare, dar cazuta acum, ireversibil, in alexandrinism si referinta la referinta, poezia lui Liviu Georgescu este consistenta si debordanta, tumultuoasa, saturata epic, cu o lacomie hugoliana a prinderii tuturor marturiilor, faramelor, artefactelor din istoria universala.
Nu am voie*, titlul cel mai nou, poate fi usor intors impotriva autorului. Oricat spatiu de manifestare i s-ar da acestui poet ce se considera "reprimat", constrans, supus interdictiilor, el l-ar umple intr-un interval scurt si ar solicita apoi - cu aceeasi nevoie de extindere - un altul, mai mare. Doua dintre cele trei sectiuni ale volumului sunt intitulate, relevant, Scapam pe spirale si In cele patru vanturi. Iar prima, Aproape departe, aduce in fata cititorului, dupa un desfasurator biografic de introducere, rasfirarile imaginative prin cenusa imperiilor disparute. Involutia e tot un desfasurator, insa nu personal, autobiografic, ci de istorie pura: "Razboiul de 30 de ani. Descoperirea coloniilor atrage croazierele/ pe mari si oceane, mirodeniile atata lupta imperiilor/ pentru suprematie./ Francis Drake, piratul, face inconjurul lumii./ E innobilat pentru jafurile lui. Comertul cu sclavi e profitabil./ Lupte locale pentru putere, crestini impotriva crestinilor./ Filip al Spaniei, catolicul, dezlantuie Armada peste Canal. Elisabeta,/ protestanta, ii spulbera flota./ Turcii transforma Ungaria in pasalac si asediaza Viena./ Si peste toate se ridica geniul lui Shakespeare sa poetizeze oroile./ Bach incearca inca o data sa ne lege de Dumnezeu.// Decapitarile regale si lupta impotriva monarhiilor./ Iluminismul arunca navodul ratiunii peste intuitie si imaginatie./ Napoleon se razboieste cu toata Europa. Revolutiile aduc/ nenorocire si haos./ Revolutia industriala mecanizeaza totul. Bolsevicii reusesc marea/ inselaciune si un secol d
