CIA şi criptogramele artistice

N-am ştiut înainte de a fi citit în ziarul francez „Le Monde” că în cartierul general al CIA din Virginia există o sculptură plătită cu 250.000 de dolari artistului Jim Sanborn în 1990. Intitulată „Kryptos”, sculptura constă într-un zid de granit pe care figurează patru inscripţii codate. Se pare că sculptorul a apelat la un criptograf al CIA. Trei dintre inscripţii au fost descifrate. A patra a rezistat tuturor, şi deloc puţine, tentative din ultimele decenii. Există chiar un club al celor care şi-au făcut, s-ar zice, un scop în viaţă de a da de capăt criptogramei lui Sanborn. Sculptorul a declarat, un pic agasat de miile de scrisori care i se trimit, că a patra inscripţie nu e cu nimic diferită ca dificultate de celelalte trei. Ba a şi „tradus” şase dintre cele 97 de caractere ale inscripţiei. Deocamdată nici un Champollion nu pare a se fi născut în SUA, în stare să înfrângă rezistenţa modernelor hieroglife. Aşteptăm provincia.

Talent mare, miză mică

Cam aşa ar putea fi caracterizat romanul Tibère şi Marjorie al lui Régis Jauffret despre … Asta e, că nu prea ştim despre ce. Scris extraordinar, într-un stil penetrant şi original, în care umorul se îmbină cu absurdul şi lugubrul cu bătaia de joc, romanul e povestea unei tinere femei care preferă penisului firesc şi divers al bărbatului ei nefireştile şi nu chiar diversele sex-toys de vânzare în magazinele specializate. Organul masculin tradiţional îl consideră, nu fără feminist dispreţ, depăşit, arhaic şi neeficient. Cât despre partenerii de sex, i-ar prefera „fără penis, iubind femeile fără să le pătrundă, bărbaţii lesbieni”. Atâta despre Marjorie. Tibère, la rândul lui, emite meditaţii filosofice voltairiene sau îşi rulează o marijuana din foiţa subţire a unui volum Balzac din „Pleïade”. Atâta despre Tibère. Şi nimic în plus despre