Comisia de revizuire a Constituţiei, condusă de Crin Antonescu, a adoptat, în numai 11 zile de lucru, o serie de amendamente inutile şi scandaloase, care îngreunează textul Legii fundamentale, sporind puterea parlamentarilor. În acest context, ziarul „Adevărul“ face o trecere în revistă a Constituţiilor care au stat la baza României, de la instalarea monarhiei, trecând prin regimul comunist şi ajungând la agitaţia politică a zilelor noastre.

România este pe punctul de a-şi schimba, din nou, Legea fundamentală, după ce parlamentarii care se ocupă de revizuirea Constituţiei au adoptat, în grabă, noul proiect. Cum arătau însă vechile Constituţii în baza cărora a funcţionat România? Care erau punctele lor forte? Câtâ putere avea principalul om în stat? Iată câteva întrebări la care au răspuns specialiştii contactaţi de „Adevărul“.

1866, prima Constituţie

Odată cu începutul domniei lui Carol de Hohenzollern Sigmaringen (1866-1914) apare şi prima Constituţie a României, care a avut ca model Legea fundamentală din Belgia, considerată la acea dată cea mai modernă la nivel european. Deşi România era sub suzeranitatea Imperiului Otoman, Constituţia nu făcea nicio referire la dependenţa faţă de Poartă. Astfel, suveranitatea naţională devenea piatra de temelie a noului stat.

„Este un moment epocal în istoria noastră. Este prima Constituţie modernă a României. Prin această Constituţie s-a intrat în alt timp. De la un feudalism mult-întârziat, România a păşit în Europa“, subliniază politologul Stelian Tănase.

Acesta pune pe seama lui Carol I schimbarea radicală prin care a trecut ţara noastră. „România a avut norocul de a avea pe tron un principe de Hohenzollern, care ne conecta la realitatea europeană. Rangul României a devenit, în acea vreme, echivalent cu rangurile marilor state din Europa“, spune Tănase.

1923, Constituţia României Mari