Cele mai mari riscuri în bucătărie? Să nu ţi se lege cremele; să nu-ţi crească prăjitura; să pui prea mult usturoi în sos. Nu e un capăt de ţară, nimic ireparabil, rar se poate întîmpla ceva mai grav de-atît. Un refugiu, un loc sigur. Un prezent continuu, în care te poţi ancora. Sufletul casei. Vatra. Focul. Hrana. Viaţa. Căldură, siguranţă, certitudine, reper. Şi Dumnezeu tot într-o bucătărie ne-o fi creat. Din aluat de ţărînă şi lumină. Unii am ieşit poate mai arşi, mai sfărîmicioşi, mai fragili, mai văluriţi, mai îndoiţi de foc, cu forme neregulate... ne-a uitat Dumnezeu în cuptor. A mai pierdut reţete, a mai improvizat, dar sîntem buni.
Etalează-ţi ingredientele cu grijă pe masă, gustă-le, atinge-le, adulmecă-le – împreună, separat, vezi ce-au să-ţi spună, imaginează-ţi în ce combinaţie ţi-ar putea da tot ce-au mai bun, care pe care l-ar desăvîrşi; cumpăneşte bine. Apoi asumă-ţi decizia, găteşte frenetic, savurează fiecare clipă, nerăbdător să vezi ce iese. Aşa, e lucru sigur că nu vei face greşeli. Nu din cele esenţiale. Tip of the day: găteşte zîmbind!
Nimic nu-i la fel în fiecare zi. Nici cerul, nici vîntul, nici apa, nici pămîntul, nici omul, nici mîncarea. Niciodată aceeaşi, chiar dacă pui exact aceleaşi ingrediente. Ce garanţii ai că iese bun? Pune-ţi sufletu’-n mîncare. Dor, iubire, bucurie, amintire, nostalgie, vis, alint, anticipare, tot ingrediente-s, fiecare. Şi găteşte cum se trăieşte: cu încredere, cu dragoste, fără frică!
Văd utilitatea drumului drept. Dar liniaritatea nesfîrşită te poate-nnebuni. Şi alunecările, de altfel, au rostul lor. Cele mai spectaculoase reţete s-au născut din greşeli, înlocuiri, modificări realizate din nevoie, lipsuri, sărăcie – compensate de imaginaţie şi entuziasm.
Oriunde-ai fi şi orice-ai face, fii acolo, minte, suflet, trup. Respectă omul şi locul, respectă ce faci. Nu lăsa