În România, resursele naturale au devenit obiect de investiţii lacome şi masive. Terenurile sunt acaparate în mai multe scopuri - agricultură, minerit, energie, turism, resurse de apă şi speculă.
Potrivit unor informaţii, aproximativ 800.000 de hectare, sau 6% din terenul agricol românesc, s-ar putea afla deja în mâinile unor corporaţii transnaţionale - se arată într-un raport cu tema ''Concentrarea terenurilor, acapararea pământului şi eforturile oamenilor în Europa'', publicat de think-tank-ul internaţional pentru politici progresiste Transnational Institute (TNI), cu sediul la Amsterdam.
În acest caz, Europa este deopotrivă avidă de pământ, un loc de acaparare a terenurilor şi un context al unui astfel de fenomen. Fenomenul este ascuns în spatele imaginii armonioase a aderării României la UE, inclusiv liberalizarea pieţei naţionale pentru cumpărători străini, subliniază raportul.
Ţara este ideală pentru investiţii în terenuri şi produse agro-industriale. Caracteristicile sale naturale o fac potrivită pentru culturile de cereale, zone mari sunt potenţial disponibile, iar terenurile costă mai puţin decât în restul Europei. Zonele rurale sunt abandonate, lăsând în urmă o populaţie locală îmbătrânită şi vulnerabilă, care nu are prea multe alternative decât să accepte sosirea unor corporaţii europene agro-industriale, care se instalează legal, prin închiriere sau achiziţionare de terenuri.
În plus, legislaţia şi sprijinul guvernamental favorizează investitorii la scară largă. Probabil că unele elemente de speculaţie pentru a obţine subvenţiile profitabile ale Politicii Agricole Comune (PAC) a UE reprezintă unul dintre factorii care determină acest fenomen al acaparării. Jumătate din subvenţii au fost primite în 2012 de 1% din fermieri, toţi aceştia având dimensiunea fermei lor de peste 500 de hectare.
Cu