Spectacolul Faust intră deja în al şaselea an de reprezentaţii şi se preconizează că vom asista și la jubileul de 10 ani, graţie premiilor valoroase, ovaţiilor nesfârşite şi criticilor favorabile.

Experienţă extrasenzorială, aflată „la graniţa dintre Pământ şi Iad“: aşa se autorecomandă spectacolul Faust, al Teatrului Naţional Radu Stanca din Sibiu. Expresia pare săracă odată ce te întâlneşti cu modernul Faust al lui Silviu Purcărete. Nu este un spectacol de teatru, ci o explozie de emoţii, o experienţă individuală puternică despre cunoaştere, credinţă, durere şi iubire, aşa cum spun reprezentanţii teatrului.

Regizorul surprinde esenţialul din lucrarea lui Goethe, mai precis pactul lui Faust cu Diavolul, pasiunea sa pentru Margareta, noaptea Valpurgiei şi ridicarea lui Faust la cer. Dincolo de un text respectat cu sfinţenie, spectacolul lui Purcărete uimeşte prin proiecţii captivante, o muzică tulburătoare, costume sugestive şi jocul monumental al celor 120 de actori. Aceştia reuşesc să umple uriaşa hală industrială Balanţa fără a-i umbri, însă, pe Faust, interpretat fără cusur de actorul craiovean Ilie Gheorghe, şi pe Mefisto, în reprezentaţia magistrală a Ofeliei Popii.

„Înlănţuire de festinuri vizuale“

Criticile Faust-ului din Sibiu îţi dau fiori. „Mi-aş vinde sufletul să mai văd acest Faust o dată“, spunea în urmă cu trei ani un jurnalist de la The Observer. Tot atunci, publicaţia The Guardian scria că Faust-ul lui Purcărete este atât de captivant, încât „eşti gata să îţi vinzi sufletul diavolului doar ca să continue succesiunea de imagini grandioase“, iar BBC compara spectacolul cu o „înlănţuire de festinuri vizuale“. În palmares îi intră, printre altele, şi trei premii UNITER, un premiu la Festivalul Internaţional de la Edinburgh şi un Herald Angel, care rareori este oferit actorilor din afara Regatului Unit al Marii Bri