Una dintre imensele mistificări de presă, o combinaţie de prostie cu rea-voinţă cum rar mi-a fost dat să întâlnesc, e afirmaţia potrivit căreia modificarea Codului Fiscal, în sensul ridicării pragului de la care un contribuabil se declară (sau e declarat din oficiu) plătitor de TVA la 65.000 euro anual (cotaţia din 2007 a monedei unice, în lei) ar fi un cadou al Guvernului Ponta către jurnalişti.
- Dacă mai ştiu să citesc, prevederea cu pricina din actul normativ se adresează microîntreprinderilor şi PFA-urilor. Eu nu am nici microîntreprindere (realitate lesne verificabilă la Registrul Comerţului) şi nici nu sunt înregistrat ca PFA (stare de fapt probabilă la ANAF Sectorul 5), că încă n-am ajuns taximetrist sau instalator.
- Statutul meu fiscal este, prin graţia lui Blejnar, de persoană fizică plătitoare de TVA. De când a început prigoana declanşată de mai sus numitul (şi, evident, procesul pe care am ajuns să-l câştigăm), m-am înregistrat ca atare şi, lunar, încasez drepturile de autor aferente creaţiilor mele jurnalistice facturând către Antena 3. Mai pe româneşte, la brutul de până mai an, adaug 24% TVA. Plusul îl virez, legal, trimestrial, către Fisc. Deci poate să ridice Florin Georgescu pragul până la un milion de euro pe an, că eu tot nu câştig o para chioară în plus. Nu în ultimul rând, nu sar nici de noul prag (stabilit în conformitate cu prevederile din statele UE), deci iar nu mă interesează.
- Singurii suspectaţi că ar putea beneficia în vreun fel de modificarea legislativă sunt proprietarii de media. Fiindcă directorii lor n-ar mai fi nevoiţi să plătească prestaţii jurnalistice cu TVA. Dar nici lor, cu excepţia simplificării contabilităţii, nu le foloseşte povestea asta. Fiindcă îşi deduc TVA-ul plătit.
- Pe mine mă interesează trecutul (cinci ani din urmă, pe care a vrut să ne jepcărească Blejnar), nu prezentul şi viitoru
