Îngerii (sau diavolaşii) întîmplării mi-au hărăzit în două zile de decembrie două experienţe aiuritor de diferite.
Pe 13, la 8 dimineaţa, arpantam în sala de aşteptare la analizele trimestriale de sînge. Proastă programare, mi-am spus: să te duci la descusut sîngele taman după ce, cale de două zile, ţi-ai serbat ziua de naştere! Oroare!!! Păi, cum să nu te biciuiască, nenorocitule, zeul Colesterol şi nimfele trigliceride? Cum să vii la eprubetă cu sîngele doldora de delicii interzise!?! Atmosfera o ştiţi: luni dimineaţa, figuri buhăite, cearcăne, scrîşnet, tropăituri nerăbdătoare, ţîfnă, nimeni nu vede pe nimeni, am venit să mă rezolvaţi, nu mă interesează pe mine că n-aveţi doctori, eu ce să fac cu copilul ăsta care urlă? ş.a.m.d.
DE ACELASI AUTOR Dezminţire Pe Mitică l-a ucis miticismul Şir de plecări Caragiale expresionist, cuminte şi coregrafic Brusc însă, urechile mi se-mpiedică în dialogul dintre doi juni fiţoşi, vizibil dependenţi de gazete glamoroase, adică demult transportaţi mental Dincolo. El: desprins parcă din revista Caesar, filoform, tuns perie, pantaloni vintage à la vechiul AGVPS, fular nonşalant, cercel în urechea stîngă, ceas uriaş pe dreapta, plus două telefoane mobile. Ea – tipul PR în modelling, nostimă, impetuoasă, păr blond-cenuşiu-nărăvaş, cizmuliţe de catifea cu ciucuraşi, proaspăt venită de la Amsterdam („oraşul vieţii mele“), cu gîndul la „o Scoţie, sau o Irlandă, dacă Egiptul e nesigur, deşi aud că-n Maldive e hot“. Pe scurt: două roade tipice libertăţii noastre.
După cîteva replici în care Balcicul s-a luptat cu Dubaiul şi Tunisul cu Veliko Tîrnovo, cade inconturnabila întrebare: „Unde faci Revelionul?“
Ce mi-e dat să aud!? Aşa cum nu demult am văzut, cu indicibilă plăcere, vreo zece perechi de tineri la 30 de ani (alături de sexagenari fericiţi), cu precădere actori, concoctînd un revelion ţărănesc precum î