Partidul Conservator nu pierde nici un prilej pentru a intra în contradicţie cu Coaliţia a cărei funcţionare o girează. Cele mai multe dintre iniţiativele sale legislative nu numai că nu sunt împărtăşite de colegi, dar riscă mereu să creeze acea ruptură la care mai toată lumea se aşteaptă, dar pe care nimeni nu riscă să o declanşeze.

Ultima „ispravă” a preşedintelui Dan Voiculescu este lansarea „EFA” - a modului în care România va finanţa Efortul Financiar de Aderare care, doar în primul an - presupunând că data de 1 ianuarie 2007 nu va fi modificată - se ridică la peste un miliard de euro, bani pe care România va trebui să-i verse în casieria Uniunii. Că aceşti bani se vor întoarce înmulţiţi, în diverse forme, este o altă problemă. Cea principală este că aceşti bani trebuie găsiţi şi viraţi.

De unde? De unde altundeva decât din buget. Din bugetul fragilizat de experimentul deja ratat al „cotei unice”, la care însă şeful guvernului ameninţă că nu renunţă, decât o dată cu scaunul.

Şi cum deocamdată nimeni nu este dispus să i-l preia, înseamnă că vom rămâne cu cota şi cu Tăriceanu cel puţin până după alcătuirea viitorului buget. Şi atunci banii vor fi luaţi, fireşte, de la sănătate, de la cultură, de la asistenţa socială şi, poate, de la apărare. Adică în mod aproape egal de la toţi plătitorii de impozite. Aderarea, deci, se va resimţi ca o mare povară pe spinarea cetăţeanului „mic şi mijlociu”, care şi-a pus toate speranţele de a trăi mai bine în ceea ce îl va face ca, cel puţin o perioadă, să trăiască mai prost.

Ce zice dl Voiculescu? Că n-ar fi bine să se procedeze aşa. Că mai drept şi mai cinstit ar fi ca statul să instituie o taxă de 3% asupra profitului firmelor - acelea care sunt primele beneficiare ale tranziţiei. Şi care au tot interesul ca cetăţeanul statistic să nu sărăcească ci, din contră, să devină un consumator mai activ. Colegii