Lasat pe drumuri, Ionut se ruga de calatorii din gara Itcani sa-i ofere un adapost. Fratiorul sau a fost vindut Exista destine sfarimate, vieti de oameni ce par a fi desprinse din romane dramatice. Copilaria, se pare, ne marcheaza intr-un mod profund existenta, modeleaza caractere si pregateste trecerea spre maturitate. Ar trebui sa fie o perionada lipsita de griji, o perioada a jocului si a bucuriei. Sint copii care nu au tinut niciodata in mina jucarii, copii care s-au obisnuit cu mizeria si lipsurile. ''Copilul nimanui'' Pe Ionut Damian l-am cunoscut la centrul de primire al copilului in regim de urgenta. Trist si dezorientat, el este unul dintre copii abandonati de oameni fara nici un Dumnezeu, si a fost gasit ratacind fara nici o tinta in gara Itcani. Se ruga de oameni sa-l ia, sa il creasca, pentru ca e un copil cuminte si muncitor, caruia ii place scoala. O femeie l-a dus la politie, si de acolo a fost trimis la centrul de primire minori, unde a gasit intelegere si se simte protejat. La doar unsprezece anisori, Ionut poate fi considerat, un om in tota firea, iar cei mai verzi ochisori tradeaza o maturitate precoce. Isi aminteste ca prin vis ca a avut cindva niste parinti si un frate mai mic si ca locuia undeva in Itcani. In urma cu doi ani, s-au imbolnavit, pe rind, mama si apoi tatal. Copilul povesteste cum fratele mai mic a fost pur si simplu vindut de mama unei familii din Odobesti, judetul Vrancea, iar el a ramas singur cu parintii bolnavi, care au murit la scurt timp dupa aceea. ''A murit mai intii mama si apoi tata. Am plins mult dupa ei. Pe mine m-au luat niste neamuri si m-au dus in satul Climesti, din judetul Iasi. Acolo am facut si scoala'', isi aminteste Ionut. Copilul spune ca i-a placut scoala, drept dovada ca a luat premii, la fiecare sfirsit de an scolar. Timp de patru ani a invatat la Climesti, tot plimbindu-se dintr-o familie in alta. La incep