Tezaur de carte? Comori de înţelepciune? Da, şi nu departe, ascunse prin cine ştie care centru iniţiatic din lumea largă. Sunt comori aflate aici, aproape de noi şi la îndemâna noastră a tuturor, în patrimoniul Bibliotecii Academiei Române.

Academia Română este, de aproape un veac şi jumătate, gardianul unui tezaur pe cât de bogat, pe atât de spectaculos. Un tezaur de spirit care pare a fi organizat după regulile stranii ale unui univers labirintic, în burta căruia spaţiul şi timpul se amestecă după alte legi. Un univers aparte, populat de nişte locuitori cu totul deosebiţi: amprentele inefabile ale înţelepciunii. O înţelepciune multiseculară, adunate în zeci milioane de pagini, scrise ori tipărite, de-a lungul ultimelor câteva secole de istorie.

Excepţionalul tezaur unde sunt adunate vechile icoane scrise ale înţelepciunii este găzduit de Biblioteca Academiei Române, un lăcaş de cultură care dispune, de câţiva ani încoace, de un sediu nou, construit după canoanele arhitecturii moderne. Un loc cu totul special care pare, mai curînd, un templu al culturii unde îşi găsesc găzduire peste 11 milioane de cărţi şi documente diverse. Relicve pe care trecerea timpului le preschimbă, rapid, în valori ale patrimoniului naţional. Iar partea cea mai spectaculoasă a acestui imens tezaur cultural este concentrată în zestrea "Serviciului de Manuscrise-Carte Rară.

DESTINE PARALELE

Încă de la începuturile sale, soarta Bibliotecii s-a împletit strâns, cu cea a forului ştiinţific suprem din ţara noastră. Iar Academia Română însăşi are în spate o istorie cu mult mai lungă decât timpul scurs de la înfiinţarea sa oficială. Ideea creerii unui forum cultural naţional plutea în aer încă din primele decenii ale secolului al XIX-lea. Vremuri extrem de dinamice marcate de apariţia unui întreg evantai de instituţii, atît literare cît şi ştiinţif