Portarul Naţionalei s-a calificat la turneul momentelor penibile
De ce au fluierat spectatorii la finalul meciului cu Franţa? De ce n-au fost satisfăcuţi de o remiză? “Am făcut 0-0 cu o forţă europeană şi mondială şi ar trebui să fim cît de cît mulţumiţi”, declara Costin Lazăr adîncind falia dintre public şi naţională.
De ani buni această echipă nu ne mai reprezintă. E o sumă de jucători fără orgoliu, fără patrie, fără onoare. Ce le lipseşte acestor băieţi nu se găseşte la mall. La shopping sîntem în prima urnă valorică.
Tătăruşanu a fost purtătorul de cuvînt al autosuficienţei grupului. Cînd ar fi trebuit să ne agăţăm de orice secundă pentru un gol izbăvitor, stelistul trăgea de timp, prelungind jenant momentul degajării balonului. Tribuna se dăruise total, băieţii răspundeau în doi peri. Cum să nu te enervezi? Pe stelist trebuia să-l anunţe cineva că nu urmează penalty-uri în caz de egalitate, să ţipe comentatorii “Apără Tătăruşanu!”
Bifăm o nouă calificare ratată. Tricolorii s-au obişnuit cu eşecurile, încît nici nu mai pot interpreta rezonabil aria tristeţii. Aşa naţională, aşa stadion, cu gazonul ridat de la primul meci. În ton cu evenimentul a fost şi Marcel Pavel, invitat să cînte imnul. Probabil că Adrian Copilul Minune era ocupat.
Înţelegi de ce Marica e rezervă şi la Schalke. A ţîşnit spre poartă talonat de un fundaş şi, în loc să alerge drept spre buturi ca orice atacant adevărat, a luat-o în lateral, sabotîndu-şi ocazia. Vi-l mai amintiţi pe Cămătaru, care gonea pe Wembley cu doi englezi în spate? Despre Tănase, mai nimic, prea multă poleială. Un cîştig a fost Chiricheş. Îi dorim să nu se molipsească de la indolenţii din jurul său.
Nu am crezut că vom revedea jocul cu Olanda de la Euro 2008. Piţurcă nu a riscat, ba a mutat ridicol abia în finalul partidei. Domnule selecţioner, aveam nevoie de victorie, nu de o remiză pe
