M-am înşelat când, în 15 august, pe la ora unu după amiază, am crezut că ploaia măruntă care nu mai înceta să cadă va da peste cap programul de cântece creştine închinate Sfintei Fecioare Maria, programat să aibă loc la Vulcan, în faţa statuii minerului de pe bulevard.
Sub umbrele,
primarul Gheorghe Ile, vicele Cristian Merişanu şi vreo câţiva consilieri locali, alături de un pâlc de oameni, aşteptau, răbdători, ca să mai stea ploaia. În apropierea copertinei sub care se adăpostiseră membrii primului cor ajuns la faţa locului, băiatul cu grătarul de la Cabana Căprişoara încingea prima şarjă de mici, iar mirosul acestora începuse deja să le gâdile plăcut papilele olfactive ale celor din preajmă. Câteva femei nu au mai rezistat ispitei şi, după ce au întrebat cât costă bucata, şi-au comandat câte unul sau doi.
Cum ploaia
nu dădea semne că ar vrea să înceteze, primarul a hotărât că, totuşi, e timpul să înceapă programul. Şi, cu eşarfa tricoloră pe umăr şi pus la adăpost de stropii de ploaie sub o umbrelă pentru două persoane - o premieră în Vulcan, bag seama, din moment ce în târguşorul nostru nu s-a mai văzut aşa ceva - a început să rostească vorbele din discursul pregătit, pentru această ocazie, de către consiliera sa. Vorbe meşteşugite, care se legau frumos, închinate Maicii Domnului, ale cărei adormire şi suire la ceruri se sărbătoresc la mijlocul lui Gustar.
Nu am fost singurul
care s-ar fi aşteptat ca numărul de coruri bisericeşti care să-i aducă laudă Fecioarei Maria să fie mai numeros. Au evoluat, însă, numai cel al Bisericii Penticostale, foarte bun, de altfel, pe care, în decembrie, l-am ascultat şi cu colinde de Crăciun, şi cel al Bisericii Romano-Catolice. O prezenţă aparte în acest recital de muzică religioasă a fost cea a preotului diacon greco-catolic Nicuşor Poroabă, care a interpretat, în limba