Foto: X-SCAPE MEDIA Eu i-am spus fiului meu – care a împlinit 7 ani pe 24 noiembrie 2011 – că Moş Crăciun NU există. Şi că acele cadouri care le primeşte de Crăciun sunt oferite de oameni apropiaţi şi dragi lui, de familie şi prieteni. Punct.
Nu există un astfel de personaj, supranatural, magic, imortal, etern, un bătrân cu haine roşii şi barbă albă, care vine dintr-o ţară inexistentă, zburând prin cer cu o sanie trasă de reni, sfidând legile fizicii. I-am explicat că este imposibil ca acest personaj fictiv să distribuie miliarde de cadouri la miliarde de copiii din toată lumea, într-o singură noapte. Şi i-am mai spus că, în realitate, an de an, există şi alte miliarde de copii care nu primesc nimic de Crăciun, nici măcar mâncare.
Cred cu convingere că noile generaţii de copii nu mai au nevoie de această invenţie de marketing. Oricum mulţi dintre ei şi-au dat seama singuri că Moş Crăciun nu există. Şi dintre cei care primesc cadouri şi mai ales dintre cei care nu.
Cred că pe vremea noastră poate această "dulce păcăleală" avea oarecum un sens. Pentru copiii de azi ea este ceva toxic şi periculos, ce trebuie transferat de urgenţă în lumea basmelor, în mod explicit. Este fix precum acel Făt-Frumos pe care încă îl mai aşteaptă, utopic, să le ia de neveste multe femei mature din lumea asta. Şi el nu vine, tocmai pentru că nu există şi pentru că nu aşa stau lucrurile în viaţă.
Cred că pentru generaţiile de copii de azi, Moş Crăciun a devenit o manipulare periculoasă. Ca şi botezul pe care îl facem odraslelor la 1 an, fără să le lăsăm libertatea de a învăţa, gândi şi decide singuri dacă vor ă fie credincioşi, religioşi, atei sau agnostici.
Moş Crăciun le induce copiilor ideea periculoasă că GARANTAT există un soi divinitate care aduce cadouri gratis, indiferent ce ar face. Păi, dacă există aşa ceva, de ce mai exis