Când eşti hărăzit să dăruieşti veselie oamenilor, o faci încă de mic. Ai haz şi când arunci biberonul, eşti nostim şi când ai făcut o pată de cerneală pe caietul de dictando în prima clasă, aşa că pentru marii comici ai României studenţia a fost prilejul de a se afirma cu vorbe de mare savoare umoristică. Iată o povestire de tot hazul istorisită de actorul Rucăreanu, cel care i-a avut colegi pe Amza, Draga Olteanu, Mircea Albulescu, Sanda Toma. Cum vântul bătea prin buzunarele studenţilor la Teatru, ei mai cântau şi făceau glume pe la nunţi, botezuri, sărbători. Aşa se face că Amza Pellea, Titi Rucăreanu şi încă doi colegi au fost tocmiţi să distreze lumea la o nuntă într-o comună din Oltenia. Şi-au cărat tobele, contrabasul şi boxele cu cârca până la gară şi au luat trenul spre comuna nuntaşilor. La gară îi aştepta o căruţă cu un cal jigărit şi un căruţaş cam bleg. Au pornit spre satul mirilor şi naşilor, însă parcă se deplasau ca melcul, mârţoaga abia se mişca, iar căruţaşul moţăia pe capră. Se uitau îngrijoraţi Amza şi Rucăreanu la ceas şi i-au zis căruţaşului moale ca fasolea bătută: "Bre, mână calul mai repede, că pierdem nunta şi nu mai cântăm «Ia-ţi, mireasă, ziua bună». Dar uite că n-ai nici bici să grăbeşti calul”. S-a uitat plictisit la cântăreţii nerăbdători ţăranul de pe capră şi a dat curs rugăminţii de a grăbi gloaba, chiar dacă n-avea nici un bici. Căruţaşul şi-a îndesat pălăria decolorată pe cap şi a strigat deodată către cal: "Miliţia, Miliţia!". Şi a luat-o la galop mâr­ţoaga mai să cadă tobele şi contrabasul din căruţă şi să rămână studenţii cântăreţi Amza şi Ru­că­rea­nu fără instrumente. Calul cu care bieţii sărăntoci ai satelor mai furau noaptea de pe câmpurile CAP-urilor ştia că trebuie s-o ia la galop când se iveau miliţienii. O altă întâmplare hazoasă l-a avut vedetă pe studentul la ASE Nae Lăzărescu, vestit că mereu era dat afară pentru abse