Croitorul e neamţul de data trecută. Bucureştii pe care i-a vizitat intrau atunci într-o epocă de înnoiri, cea a Regulamentului Organic. Despre organizarea socială a ţării, Holthaus ştie că, în absenţa unei clase mijlocii, populaţia se împarte în boieri şi rumâni, aceştia fiind ţărănimea, "ţinută în cea mai degradantă sclavie de către boieri, ca şi în Ungaria de către nobili". Despre boieri - care i s-au părut "foarte neciopliţi şi ignoranţi" (dar ce contacte a putut avea cu ei?) - spune că "trăiesc în mare lux" şi că manierele lor sînt "pe jumătate orientale şi pe jumătate germane", iar soţiile lor, foarte iubitoare de podoabe scumpe, "vorbesc nemţeşte cu mare plăcere. În contrast cu această splendoare, te impresionează extrema mizerie a oamenilor săraci". Trecutul marilor familii boiereşti este evocat doar de cîteva rînduri despre singurul monument istoric pe care l-a observat în oraş, lîngă zidul palatului marelui ban Grigore Brâncoveanu: "o cruce pe locul unde turcii, cîndva, l-au jupuit de viu pe un prinţ Brâncoveanu de la cap pînă la călcîie". Aflăm astfel ce a făcut legenda din moartea lui Papa Brâncoveanu, ucis în 1655 de seimenii răsculaţi, contopind acea faptă sîngeroasă cu execuţia fiului său Constantin-Vodă în 1714. Crucea este cea pe care, acum vreo cincisprezece ani, a sfărîmat-o camionul unui bezmetic: cea de astăzi, de la poalele Dealului Patriarhiei, este o reproducere în marmură.

Descrierea oraşului: "Bucureşti are o foarte frumoasă aşezare, fiind înconjurat de o mulţime de vii, aşa că vinul aici este foarte ieftin. Solul e îmbelşugat darnic şi ţara întreagă e foarte roditoare. Cele mai delicioase fructe cresc fără să fie cultivate. Ca grîne, ei cultivă mai ales grîu, porumb şi ovăz, acesta din urmă pentru cai. Cultura cartofului este aproape necunoscută la ei. Oamenii de rînd se hrănesc cu castraveţi, pepeni, bostani etc. Pe cîmpii frumo