Vezi
Papa ne deschisese de mici copii ochii asupra fascinatiei si atractiei irezistibile a muntilor, cu deosebire asupra crestelor si varfurilor alpine semete capabile sa ofere largi si grandioase perspective celor incumetati sa le suie, nu infrunte. Din acest motiv am descoperit practic mult mai tarziu farmecul celorlalte trasee din zonele deluroase-colinare, de regula cu panoramari mai inguste din cauza vegetatiei arboricole.
In cele din urma am admis ca, indiferent de spectacolul geomorfologic, botanic, micro-faunistic, acvatic, antropic etc. descoperibil adesea in zonele deluroase, de podis, turismul alpin e cel mai motivant, angajant, solicitant si capabil sa hraneasca precum o zeiasca ambra orgoliul oricarui veritabil montaniard. Mi se facuse dor, asadar, de necuprinsele panorame, de parfumul crestelor alpine inmiresmate de arsita, de muschiul gros, de ienuperi, jnepeni, de inspicatele graminee alpine virand din tonic verde in prematur bronz-auriu autumnal. De asemenea, de histrionicul miros al turmelor de oi si capre pascand in caldarile glaciare, de intarziatele flori, sau cele obraznice dand peste cap ciclul anotimpurilor… de negrul antracit al fructelor de bozii sau ros-carminul ciorchinilor de scorus salbatic, de murmurul izvoarelor si gregara sporovaiala a repezisurilor si cascadelor…
Mai bine de-o luna insa spinarea ma chinuise, „punandu-ma cu botul pe labe”, jinduind umilit dupa acest circuit, crezand la un moment dat ca va trebui sa renunt inca o data la implinirea lui.
La drum, spre Borsa Fantana
„Hai s-o facem o data!”, zise Ionica P.–Topo, chiar si in doi, din moment ce traditionalii ortaci nu-si manifestasera in vreun fel interesul. Zis si facut, doar ca, din fericire, in zori avea sa ni se alature (mie in premiera) un excelent tanar camarad, profesorul baimarean de mate-fizica, Nelu F. Driver
