La 10 februarie, în calendarul popular este celebrat Sfântul Haralambie, o divinitate care vindecă boli şi protejează împotriva loviturilor şi accidentelor de tot felul. Dar cea mai mare putere o are asupra ciumei, boală cruntă întruchipată ca fiind "o dihanie nevăzută, cu un picior de vacă şi unul de om, cu coarne şi cu coase în mână, cu care seceră sufletele vitelor şi ale oamenilor". (Th. D. Speranţia - "Răspunsuri la chestionarul de sărbători păgâneşti").
Aşa se face că în această zi oamenii stau mai pe lângă case şi-l cinstesc cum se cuvine. Gospodarii merg la biserică şi iau agheasmă pentru a stropi grădinile, grajdurile şi casele. O parte din apă o beau ca să aibă sănătate. Femeile plămădesc un colăcel pe care-l aşază de cu zori în cuptor. Când s-a rumenit, îl frâng în patru bucăţi, pe care le aruncă în patru locuri, ofrande aduse vietăţilor pământului. În schimb, ele vor sta departe de câmpuri.
După îndeplinirea acestui ritual, femeile coc turtiţe şi colăcei pe care le ung cu miere şi le dau de pomană. În loc de copturi, se mai poate tăia o găină, ce este pregătită după priceperea fiecăruia.
În sâmbăta dinaintea Sfântului Haralambie, când sunt Moşii de Iarnă, se obişnuieşte să se ducă colivă la biserică pentru a fi sfinţită. Cu ceea ce rămâne după împărţit se ung pomii ca să fie roditori. Pomana ce va fi dată se împarte în vase noi, ca să aibă şi sufletele plecate de pe această lume din ce să se înfrupte.
În prima duminică din februarie este Lăsatul secului de carne pentru Postul Paştelui. Aşa se face că acum se pregătesc ultimele mâncăruri din carne, iar vasele de frupt vor fi spălate şi puse la păstrare până când va trece Paştele. Timp de opt săptămâni, creştinii se vor înfrâna să mănânce carne, lapte şi ouă, fiind gătite multe reţete pe bază de legume şi orez.
În toată această perioadă sunt do
