Polemica actuala din Romania declansata de o expozitie de "art street" organizata la Institutul Cultural Roman de la New York are loc in contextul in care cuvantul "imagine" este la moda, ba chiar a devenit o obsesie. Consilierii in ma
Cei pentru care politica este sinonima cu capatuiala au invatat repede ca trebuie sa-si rezerve un procent din castig pentru intretinerea imaginii lor. Mediile de informare au devenit si ele furnizoare de servicii in materie de creare si intretinere a imaginii. Pe scurt, "imaginea" este pe cale de a inlocui conceptul de valoare, asa cum, in oranduirea comerciala in care traim, cetateanul nu mai e necesar, el este inlocuit de consumator.
Sa nu ne miram deci ca la unii romani din diaspora sau din interior apare spaima ca o expozitie de arta insolita si insolenta ar putea strica "imaginea Romaniei" si ca n-ar reprezenta "adevaratele valori romanesti". Ideea ca printr-o imagine buna oricine isi poate pacali interlocutorul - sau chiar lumea - s-a incetatenit deja.
Daca ai imagine nu-ti mai trebuie continut, daca esti prezent pe toate canalele de televiziune e ca si cum ai avea ce spune. Oamenii care au astazi foarte multi bani au, in mod obligatoriu, si imagine, ceea ce reprezinta o platosa redutabila. Daca ai imagine, poti sa ascunzi mai usor necinstea, rautatea si gaunosenia.
Cand e vorba de imaginea unei tari, insa, lucrurile sunt mult mai complicate, intrucat, in acest caz, ceea ce conteaza este mai degraba civilizatia, nu cultura. Faptul ca Gabriel Garcia Marquez a luat in 1982 Premiul Nobel pentru literatura si a devenit unul dintre marii romancieri ai lumii nu a ameliorat in niciun fel imaginea Columbiei, care ramane o tara a drogurilor si a violentei.
Artistii nu reprezinta niciodata o tara, ei se reprezinta pe ei insisi sau, cel mult, reprezinta un curent literar sau o tendinta novatoar
