Duminica, iubitorii sportului sunt pregatiti pentru a urmari o cursa de formula 1 sau un meci de fotbal. Vrand-nevrand, telespectatorul trebuie sa "inghita", pe langa imagine, si aberatiile Duminica, iubitorii sportului sunt pregatiti pentru a urmari o cursa de formula 1 sau un meci de fotbal. Vrand-nevrand, telespectatorul trebuie sa "inghita", pe langa imagine, si aberatiile asa-zisilor comentatori sportivi. Parca acest departament a ajuns, in majoritatea televiziunilor, locul unde se recicleaza prezentatorii care, in mod normal, ar trebui scosi pe tusa, pentru ca sunt lipsiti de reactie, de simt al realitatii si chiar de bun simt, atunci cand anunta ceva si apoi uita sa-si ceara scuze, minute in sir, pentru gafa facuta. Ne-am obisnuit deja ca in timpul transmisiei cursei de Formula 1, Dan Alexandrescu sa ne spuna cum ia masa cu Montoya sau cum discuta intimitati cu Alonso, uitand sa aminteasca, de exemplu, ca un nefericit a iesit in decor sau ca in fruntea clasamentului se intampla modificari. Duminica, insa, Dan Alexandrescu a aratat ca, pe langa o doza nemasurata de snobism, mai sufera si de deficiente profesionale majore. Daca ar fi fost sa cronometram, probabil ca in mai mult de jumatate din interventia lui nu a facut altceva decat sa-l ridice in slavi pe Schumacher, nu doar in defavoarea celorlalti, ci in defavoarea evidenta a ceea ce ar trebui sa insemne transmiterea profesionista a unei curse. Sa ne mai miram atunci ca multi dintre telespectatori aleg posturile nemtesti, unde ori inchid sonorul, ori lasa pe fundal comentariul in germana, chiar daca nu inteleg nimic, numai pentru a scapa de comentatorul roman? Lipsa de profesionalism se dovedeste o boala grea, dupa cum mi s-a confirmat in seara aceleiasi zile. Se transmitea, pe B1 TV, Supercupa Italiei. Meci frumos, daca ar fi fost doar imaginea, dar de-a dreptul abracadabrant daca vroiai si sonor. Scorul, i