Wilhelm FURTWÄNGLER
Muzica si iubire
Traducere de Corina Jiva Andreescu,
Editura Niculescu, Bucuresti, 2005, 287 p.
Dupa aproape doua decenii, Corina Jiva Andreescu, iubitoare de muzica buna, dar mai ales familiarizata cu arta dirijorala si cu lumea artistica atit de speciala din tara si din strainatate (prin faptul ca, fiind sotia dirijorului Horia Andreescu, a avut prilejul sa cunoasca direct mari maestrii, sa-i urmareasca lucrind cu orchestrele), a revenit asupra traducerii numeroaselor pagini publicate in Germania cu si despre legendarul Wilhelm Furtwängler, selectind de aceasta data din citeva volumeaparute la Weimar de-a lungul unei jumatati de veac, pentru a le reuni sub titlul Wilhelm Furtwängler – muzica si iubire. Aparut intr-o prezentare grafica eleganta, cu o coperta sugestiva in tonuri sepia (evocind poate epoca anilor ’40-’50), volumul ofera cititorului dialoguri extrem de interesante cu maestrul care, cu o simplitate elevata, cu o caldura din care transpare dragostea sa profunda pentru muzica, lanseaza afirmatii a caror modernitate este adesea uimitoare, referindu-se, cu profunzime, la aspecte deosebit de interesante, deopotriva pentru melomani, cit si pentru specialisti.
Sincer, foarte personal, fara a fi inchistat in dogme sau principii ce conduc spre un traditionalism anchilozat, FURTWÄNGLER se intreaba „de ce «stil clasic» va fi trebuind sa insemne neaparat plictiseala? Nu este adevarat ca gradul de senzualitate si pasiune pe care il reclama Ceaikovski si Verdi este mai mare decit cel cerut de Beethoven. Nu este adevarat ca Bach ar avea ceva mai putin «suflet» ca Puccini. Doar ca la unul sufletul se afla mai la suprafata, iar la celalalt, mai in strafunduri“. De asemenea, el considera ca „in general, astazi ele (partiturile «clasice», n.n.) se cinta mai prost decit acum 50 de ani, de pilda, pentru ca te
