Mai este o zi şi tabloul alegerilor locale va deveni unul complet. Avem lista consiliilor judeţene ai căror şefi au fost aleşi, uninominal, din primul tur. Au mai rămas câteva oraşe mari şi, evident, Capitala, cu primari restanţi.

Spre deosebire de celelalte funcţii de primar, care au în primul rând, un caracter – să-i zic „gospodăresc”, cea de primar general rămâne una primordial politică. Aceasta este trambulina spre funcţii de conducere importante în guvern şi în structurile politice. Cam aşa s-a prefigurat ea în ultimii ani. După un Halaicu, repudiat de propria sa formaţiune, a urmat Ciorbea, pe care, după doar vreo şase luni, Convenţia Democrată l-a uns premier, nevând ceva mai reprezentativ la îndemână în momentul respectiv. Că a fost o decizie eronată şi că, după aceea, aceeaşi Convenţie n-a mai ştiut cum să scape de el, e altă poveste. A urmat „interludiul Lis”, generat de „defecţiunea Ciorbea”, trecut şi acesta în anonimat cu viteza cu care a trecut şi Halaicu, pentru a veni „momentul Băsescu”. Fostul ministru al Transporturilor, cârcotaş şi zurbagiu, prilej de nesfârşite conflicte în sânul unei coaliţii cam contra naturii (contra PDSR, în orice caz), a apărut ca o soluţie de ultim moment pentru un partid aflat în derivă. Succesul său din 2000 rămâne unul greu de explicat cu mijloacele logicii (ca şi succesul de la prezidenţialele din 2004), deşi Băsescu va rămâne un model de carieră politică expansivă: funcţia de primar general i-a pus apoi, pe tavă, pe cele de şef de partid şi, în final, pe cea de preşedinte.

Ce se va întâmpla de data aceasta? Va fi mandatul de la Bucureşti unul câştigător pe toată linia, pentru Oprescu şi pentru Blaga? Doctorul se află pentru a treia oară în pole-position. Prima oară l-a surclasat Băsescu, a doua oară insignifiantul Lis. Va avea resurse „independentul” Oprescu să suporte şi un al treilea eşec? Nu ştiu cât de b